| Gheorghe Aurel's profile"În faţa lui Dumnezeu nu...BlogLists |  Tools  Help |
"În faţa lui Dumnezeu nu există genii, Dumnezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni." Petre Tutea |
|||||||||||
|
September 03 Nu obosesc să fiu mereu naiv și prostAu trecut aproape 42 de ani de cînd continui să respir. Acum cîteva minute am văzut o fată de 17 ani care avea capacitatea pulmonară măcinată de boală pînă la 15%. Fără 120.000 de euro se va stinge...Mi se pare că sunt un îmbuibat care respiră. Nu am 120.000 de euro să dau cumva fetei aceleia. Tot așa încă mai visez și tot așa investesc energie, secunde și speranță în oameni. Adun suferință din aceste investiții. La greu :(. Mă întreba un prieten dacă nu mă simt umilit. Ba de acțiunile unora, ba de bucuria altora că ”m-au făcut”, ba de laudele altora că ce ieftin ”m-au țepuit”...Nu mă simt rău că sunt prost :) Că sunt prost să-mi respect cuvântul dat, că sunt prost să muncesc cinstit și căutând perfecțiunea în tot ce fac, că sunt prost să sper că oamenii sunt buni înainte să fie răi, că rabd umilințe de la neaveniți, inculți, tupeiști, nesimțiți, pseudo-specialiști, pseudo-ingineri, pseudo-dotați, pseudo-inteligenți, pseudo-potenți, prefăcuți, perfizi, guvizi umani la urma urmei. Da sunt prost să cred în mâine împotriva lui ieri. Apoi sunt naiv că nu ripostez, nu atac, nu scuip, nu înjur, nu dau replici acide, nu intru în conflicte, nu trăiesc bucuria facerii de rău altora. Și plâng mai nevăzut și mai pornit de tristețea constatărilor repetitive ale citatului meu de inimă, esență de Sfîntă Scriptură, Matei 7,6. Longines și-a lansat o nouă familie de ceasuri și a sponsorizat școala de tenis a lui Andre și Steffi Agassi. 120.000 de dolari...mai puțin decăt 120.000 de euro. Oare o fată bolnavă poate face reclamă unei firme de ceasuri? Ar fi prima oară când ceasurile ar da secunde nu numai ar măsura. Longines gives seconds! Sau Rolex...sau...visuri neică! Mă învelesc în visuri și îmbătrânesc ca prost al lor. Al tuturor. ”Und das ist gut so!”...Lumea lui ”und das ist gut so...”. Numai fețele li se schimbă și satisfacția cu care mă toacă mărunt într.u fericirea lor...și glicemica mea oboseală. Și fac asta deoarece în fiecare zi Bunul Dumnezeu îmi redefinește sensul smereniei împotriva publicei evidențe raționale și mă umplu de bucuria oamenilor buni din secundele mele de salvare... August 08 Tati...ana...st...paS-a rupt cu dinadins timpul din nou...Era o femeie frumoasă ca o istorie scurtă cântată...Poezia în sine este o trecere de sentimente de la un senzitiv de Poet către o mulțime de oameni suferint trăirile Lui. Tatiana Stepa L-a adus pe Bunul Dumnezeu în versuri. A înviat Poezia. Punea cu o pensulă nevăzută - Dumnezeule ce verb la trecut mă doare - sunete colorate pe versurile amușinând de senzații și miros aprins de diluant de suflet. Domnule pe mine mă droga pur si simplu cu senzații și aprinse amintitiri...Eu am început să nu mai cânt folk ascultând-o pe Tatiana. Păi în comparație cu ea cam toți ar fi trebuit să tăcem. Avea apoi o nevăzută împlinire în tonalități, o tristețe vibratilă ce făcea bversurile și literele să se miște asemeni firelor de iarbă...Era o spălare cu sensuri și iubire glasul ei. Și a fost mamă și a fost iubită și...a fost. Noapte bună tatiana în lumea femeilor mângâiate după o viață preaplină de suferință și tristețe. August 03 Umbre de Sfinți și sfinți.Am revăzut cu nespusă și nedisimulată bucurie, cu sens de suavă spălare de tristeți și cotidiene trăiri, spălare mai abitir decât cea cu pietre a lui Nichita Stănescu, am văzut deci viața unică a lui Karol Voitila. Probabil că nimic nu se ascunde în spatele botezatului cu iubire și har de dascăl unic sub acest nume, cum neștiute au fost propovăduirile sale de-a lumgul carierei sale de har. Dar dacă i-aș spune Papa Ioan Paul al II-lea? Probabil că acum aș capta atenția. Nu eu binenețeles ci bunătatea lui și propovăduirea iubirii înaintea barbariei și atacurilor violente la Dumnezeul Iubire. Văzând energia preotului prea mult împăcat cu sportul, modul în care își dăruia inima și banii altora, modul deschis în care în concilii aborda necesitatea iubirii declarate fără de perfidie și teamă dogmatică, simțind lacrimile necurse din spatele tristeții episcopului ocupat mereu cu bucuria celorlalți și sutana care cu forțare trebuia să acopere pantofii-i nu atât de frumos lustruiți, am revăzut secveța voit uitată în film, a ultimei ieșiri la balconul Vaticanului, când cuvintele nu au mai vrut sa iasă și când a neputință a dat cu mana de tristețe, a de ultima oară. Bunătatea sa a ridicat atunci toată turma lui mai aproape cu un cer de bunul Dumnezeu. Am vrut inițial să termin aici povestea sau...și dacă aș fi gândit la încă ceva nu credeam că va fi despre...Jaimie. Acel bucătar excentric ce a plecat la cea mai veche mănăstire din Italia să fure rețetele călugărilor și să se bucure de grădina lor de peste 1500 de ani. A descoperit acolo 6 călugări bolnavi, o grădina de verdețuri inexistentă și oameni rugându-se. A făcut totul pentru a se integra, inclusiv ora de tăcere obligatorie tuturor viețuitorilor mănăpstritii. A pus suflet inegalabil și a revigorat totul. A muncit pentru grădina lor de verdeturi cu picioarele desculțe, i-a invățat să gătească sănătos și mai ales i-a facut să râdă. Cred că acesta este geniul și omul Ama Deus. Iată ecumenismul real si ziditor. August 01 Săptămâna lui Gheorghe1. Despre Business si IT : De ani buni încoace urmăresc cu interes evoluțiile oamenilor cu care bunul Dumnezeu a făcut să ne întâlnim. Nu cred în conjuncturi precum nu cred în sociologice dimensionări specifice. Deodată cu Internetul sfera se lărgește deodată cu provocările de tot felul către socializare virtuală. Iată de ce spun că urmăresc asemeni celei mai prețioase investiții modelarea prin lume a celor care la un moment dat ne-au ajutat a ne definii pe când i-am ajutat a se definii. Azi am avut șansa reîntâlnirii, șansă care prin intensitatea ei mi-a redat aceste minute de noapte pentru a plămădii niscaiva concluzii. Prima întâlnire: o bucurie cu gust de răbdare pentru evoluție. Se conformă genialitatea sufletului curat și a umanității educate ca prim avantaj în formarea personală și profesională. Aluat bun, neschimbat, marcat de răbdare, crescând la ritmul înțelepciunii. A doua întâlnire: inteligență sclipitoare cu modelare la ritm oarecum mai mic decât media însă cu un câștig imens și exponențial după pornire. Tinerețe atârnată la butoniera din colțul inimii și a gurii. Creștere definită și definibilă cu o singură condiție: alergarea împotriva plafonării indoferent de unde ar veni căldura ei amețitoare. A treia întâlnire: O speranță circulară către spirală. Se întrevăd germenii managementului aplicat însă simt o deviere către risurile inevitabile și obligatoriu, amenințător de obligatoriu, lăsabile în urmă. Am resimțit ironia subțire venită nu din competențe câștigate ci din maturizare instruită. Din păcate apar și primele semne de izolare în sferă. Vizibile și întristabile. Totuși lupta cu diavoleasca frământare există!
2. Despre mine si IT: Plus: Deci Oracle ia SUN și Bea Weblogic și Microsoft are în sfârșit concurență. Minus: Android doarme încă și Google HTC respiră greu sub iPhone și Nokia e perfect și pragmatic. Plus: Microsoft cu noul căutător și Yahoo cu portal nou. Minus: Steve Jobs este tot mai bolnav. Îl zăresc prin vitrine așa gânditor și în alb-negru parcă dus în premoniție. Plus: Arta războiului nu a pierdut onoarea. Minus: pe Wall Street arta războiului este apanaj de mototol – să vedem. Minus: mă simt ca în anul 1990. Plus: suntem în anul 2009.
3. Despre mine si colegi: Redefiniri de sensuri și necesitatea circularei remodelări. Oboseală pe ici pe colo, dorință de zbor fără aripi și zbor nou, ridicat către sensurile bune, cu o altă abordare despre IT. Pe undeva poate că oarecari presiuni pe secunde și pe cortexurile translucide însă merită. Făina de stele se rupe de pe aluatul păcălit și se ridică în aer pentru a-și căuta noi sensuri. Însă pulberea de aur a tinereții și dorinței reale zâmbește în lumina întrebărilor. Tristețe de bestii existânde împotriva celei mai curate dezlegări de molcomă existență. Iar și iar. Parcă trăim într-o eroare repetabilă de sincronizare. În fapt este simpla ieșire a Revelației întru dovedirea adevărurilor ei. Mă rog pentru liniștea sfinților lui Dumnezeu, nevăzuți și neîntorși către compromisuri.
4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Cu inima desenând lacrimile rugăciunilor de noapte, sperând la verdele din frunze ca la o repetabilă răstignire de viață.
5. Despre mine si management: Negocierea lui NU este cea mai credibilă dovadă a imposibilei negocieri de DA.
6. Despre mine si sanatatea mea: Nu mai măsor. Stau așa ca la o irepetabilă povară a vieții curgând tot mai greu, mai cu gust de gheară și nitroglicerină obligatorie. Și aerul miroase a vanilie și flori de liliac.
7. Despre mine si mine: Ce nespusă deșirare la gleznele inimii cu diavolul revenit, amirosind a lungă poveste despre cifre și unduieri pe aceeași direcție – plata înainte de lacrimi pentru nebunia de a pseudofericiii dinadins și mințit liber. Însă Maica este aici. June 26 A murit Michael JacksonÎn faţa spitalului universităţii UCLA o mulţime de oameni de la 20 la 50 de ani îşi amintesc...Acum 50 de ani s-a născut Michael Jackson. Azi a murit. Este o grea constatare aceasta. Pentru noi. Bunul Dumnezeu să-odihnească în Pace! June 15 Săptămâna lui Gheorghe1. Despre Business si IT : Sunt cîteva aspecte interesante printre secundele săptămînii trecute. Pe de o parte este terminarea traducerii prelegerii despre Time Management a lui Randy Pausch. Recomand cu căldură această rezentare tuturor celor care doresc să realizeze cît de preţios poate fi timpul lor, fiecare secundă a lui. Prelegerea de aproximatv o oră merită fiecare secundă investită. Este apoi idea studiului curricular în mod necurricular. Este fără doar şi poate la fel de reuşită ca şi spontana căutare de umbre de ceaţă prin contexte de fum. Şi nu în ultimul rând cred că este de menţionat aspectul legat de continuitatea discontinuităţii de dragul spontanei coloane de total general. Personal încă mai cred în fluxul financiar ca şi semnul de sănătate al unei afaceri şi nu în targetul său.
2. Despre mine si IT: Mă bucură şi mă va bucura întotdeauna distincţia esenţială a cîtorva oameni deosebiţi peste care cariera mea m-a adus în comparaţie de alţii cîţiva (fără â voit şi nu întâmplător) de care m-am împiedicat. Ori de câte ori ajung la lămurire mă bucur. Mă folosesc şi merg înainte sau mă spăl şi merg înainte. Mă intreb cum se poate ca o structură de organizare migrând infinit de la matrice către proiecte prin funcţional să dea roade? Păi nu poate până nu îşi stabilizează structura. Aşa că eu studiez şi merg înainte în dulcele stil olandez.
3. Despre mine si colegi: Una dintre laturile pe care eu le iubesc la management este fără doar şi poate vorbirea şi dialogul pe care mi le pricinuieşte periodic. Fiind în perioada de discuţii mă bucură să regpsesc cele câteva ore zilnic dedicate sensului şi esenţelor miscării înainte. Unii dintre dragii de ei se află în examene fundamntale, alţii în decantare şi alţii în zbor de-a dreptul. Spre marea mea bucurie şi împlinire de manager admirând şi dăscălind oameni cu suflete luminoase. Am discutat de la rememberuri dulci.amare şi până la reviste avangardiste abia atrasate însă către numărul 2. Bomboane dulci şi speranţe de mai bine către viitor.
4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Am venit de la Alba Iulia de la ziua mamei mele dragi cu Dorin şi Monica, adică cu Părintele Profesor Dr. Inginer Dorin Opriş şi cu doamna Profesor Dr. Inginer Monica Opriş. Dorin este cel care pe mine m-a împins în Împărăţia lui Dumnezeu, cu ceva anii în urmă, sub un deal decupat dinadins şi cu Minune undeva la Recea pe lângă Târgu Mureş. Loc de minunată visare, nepreţuită bucurie şi Dumnezeiască revedere la un pahar de vorbă muiat în visuri şi planuri de viitor de dragul lui a şti şi a împlinii. Incredibilă bucurie la ceas de amiază de Duminică cu nori pufoşi pe ceruri şi în ceruri. Părintele Galeriu a fost profesor la Universitatea din Sibiu.
5. Despre mine si management: Nu cred că există soluţii magice dar nici că imbecalizarea sau prignirea este management. Cred în milostenie şi în şana meritată şi egală a tuturor. Nu cred în lucrul făcut după ureche, "la plezneală", fără ştiinţă de carte. Adevărul este că până nu faci bilanţuri nu ai cum să vezi cît pierzi. Contul pozitiv nu te defneşte ca manager ci ca supravieţuitor.
6. Despre mine si sanatatea mea: Creşte glicemia numai la Cluj. La Alba Iulia stă cuminte la valori normale deşi am mâncat o felie de tort la ziua mamei mele după mai bine de doi ani.
7. Despre mine si mine: Am fost la finalul de an al Alinei şi am stat două ore...Din pricină de unică zi glorioasă a învăţătoarei ce ar merita, părerea mea, ca toţi dascălii de azi, o statuie în fiecare zi. Daria îngerica a împlinit şase anişori şi mi-a mai dat energe pentru încă o săptămână. Nu mă recunosc pe mine uneori neidentificând iar şi iar diferenţa subţire şi înaltă dintre umilinţă şi smerenie.
June 06 Săptămâna lui Gheorghe1. Despre Business si IT : Practica studenţească la care am onoarea de a fi tutore mi-a adus aer oarecum proaspăt despre pulsul de la tâmpla zburândă a tinerilor visând. Senzaţiile mele sunt oarecum amestecate din pricina modernismului sau modernităţii reprezentării estudiantisului ca şi sens şi, oarecum surprinzătoarea abordare a sensurilor noi ale pasiunii. Sincer mă surprinde lipsa pasiunii aceleia arzânde de a rostogoli lucrurile mai abitir decît furtunile cu grindină ale tinereţilor mele. Sincer mă surprinde maturitatea calculată şi orientată către controlul efortului către zborul ca zbor cu sens. Deci surprize împletite şi studenţi frumoşi plini de promisiuni şi viitor. Sincer mi-ar fi plăcut o astfel de şansă cu aproape 16 ani inainte. Oricum vom dezlega sensurile "Vista versus Leopard". În altă ordine de idei se defineşte ISO 9000-3 cu valenţe distincte între dezvoltarea de produs, dezvoltarea de outsourcing şi cea de offshore. Însă soluţiile sunt definibile şi urmabile indiferent de abordare. Ce este esenţial în acest sens rămâne clar pasiunea şi orgoliul de a face de la primul bit semn definitiv de pasiune, dăruire şi calitate în tot şi toate. De ce este grea lupta cu inerţia? Cred că sunt câteva motive esenţiale începănd cu efortul soluţiilor pompieristice şi terminând cu soluţiile cu gust de furtun scos în grabă înaintea surselor de apă şi înlocuit scurt cu o haină din ce în ce mai peticită de atâtea intervenţii.
2. Despre mine si IT: Surprind ca esenţială achiziţia majoră multiplă a companiei Oracle. În soluţii de criză cine are lichidităţi are şansa consolidării sau riscul achiziţiilor. Oracle a ales să rişte. Cu ani în urmă eram surprins de orientarea guvernamentală românească unic orientată către Oracle. Atunci am spus că văd asta ca un monopol invetiţional politic, financiar, tehnologic destul de riscant. Azi se dovedeşte o mişcare pentru care sincer trebuie să-mi scot pălăria! Oracle a cumpărat esenţa esenşelor: People Soft, Bea Weblogic şi...SUN! Da, SUN! Deci avem DB no.1, avem o tehnologie no.1 şi am numit aici J2EE Servers şi...Java. Da, Java! Java este de ceva vreme Oracle. Deci Microsoft are în sfârşit concurent pe măsură. Rămâne de văzut cum şi dacă va şti Oracle să lupte. IBM a pierdut şi a revenit după PS1, Net Computers, OS/2, Lexmark şi mai nou Lenovo, compania Big Blue on minicomputers. Out of SOHO. S-ar putea ca efortul lui Oracle să se rotunjească cu ceva Mobile în curând. Asta ar fi naturalul şi trendul care să confirme. Şi apoi...Vă mai amintiţi de Compaq? Dar de distinsa doamnă care realiza HP înghite Compaq? Păi şi asta părea tare şi iată că...HP încă respiră greu. Dacă Oracle nu are deja un plan ar putea rămâne să rebranduiască greu şi scump Bea şi SUN pe când Microsoft "face bani"...Om trăi şi om vedea :)
3. Despre mine si colegi: Împlinim criza din jur cu mai mult sau mai puţin succes. Cine riscă, riscă. Cine preferă să treacă norii mai stă şi aşteaptă. Noi mergem înainte. Se apropie gustul de ISO 27001 şi oamenii se dovedesc extrem de maturi. SUnt onorat şi înmândrit de maturitatea lor. O mare bucurie! ISO 9000-3 merge înainte, mai greu sau mai uşor, îsă esenţa necesităţii acestei schimbări este esenţială. Orice altă opţiune ar răspunde la întrebarea: Ce înseamnă calitate în ceea ce faci? Nimic. Şi acest răspuns este printre cele 10 care îngoapă sigur afacerile din lipsa de pasine şi mândrie a lucrului bine făcut.
4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Mă ţine cu Minune din Minunile Lui şi nu mă lasă să mă sting între durerea jignirilor oamenilor mici şi dulcea miere de bucurie cu gust de primăvară. Îmi dă putere şi sens ca să nu pun întrebările cu răsounsuri dureroase. Şi mă va ajuta cu siguranţă alături de Sfântă Maica Sa să pun secunde încă înainte pentru Lumina Răsăritului.
5. Despre mine si management: GM a trecut aşa în istoria managementului cel mai mare faliment din istoria SUA în domeniile productive. GM a împlinit acum un an 100 de ani. Era pe lista companiilor făcute să dureze. Însă crcul bancar şi loteria bursei a împiedicat şi a oprit ideea "unui automobil pentru orice buzunar". Mai murise o data acum şaizeci de ani deodată cu maşinuţa imaginată de Adolf Dictatorul şi Herr Porsche. Deci e gata cu încă o idee. Să fie acesta un semn? Sper că nu ci sper să fie doar excepţia ce va întări regula. oricum cei de la Lehman ieşeau de la job cu 80 de Ferarriuri deodata ... De aici şi dezechilibrul cu pricina... Merg tare cu cursul de PMP înainte şi mă bucură reluarea. Cum mă bucură reluarea de Germană şi Engleză începută deja. Poate o mai fi şi reluarea de business cu gust de varan de commodo şi atmosferă de insulă...Numai Bunul ştie şi cum o vrea El aşa să fie...Adică AMIN!
6. Despre mine si sanatatea mea: Aici este reversul medaliei şi preţul. Kilogramele, "hamburgerul din burtă"(ca să o citez pe Alina mea) şi glicemia între 27 şi 280...Inima mă împiedică încă să respir uneori...Am adormit pe tren şi m-am trezit neputând să mă mai trezesc. Norocul meu este Caly şi minunea cu care este mereu când trebuie lângă mine ... Şi noroc cu dulcele din boboanele alea mici şi bune de diabet.
7. Despre mine si mine: Aşa cum spui: mereu visând şi fiind mereu fericit de noi şi noi provocări de visare. Cu banii mereu la limită şi tot mai greu de a încheia lunile. Dar e criză de mine în mine.
February 27 NetăcereaAm vrut să scriu săptămâna și să tac. Dar nu pot. Mă mănâncă ceva însuflet. Ieri, coborând pe Rosseti cu taxiul am poposit zdrobitor, deși numai așa ca o fărână de clipă, cât îi ia mașinii să ia în siguranță curba, am poposit zic cu ochii în curtea căminului de copii sau centrului de copii...În poartă, adică după poarta impozantă, desigur metalică, desigur înaltă, desigur închisă, nedrept dar explicabil, nu-i așa, de închisă, stătea o mare doamnă iubitoare și păzitore de copii, cam la o circumferință ca a mea, adică metrică deja, cu chip de troică (doică cu trei țâțe, două vizibile și una invizibilă cu care dă laptele nevăzut gurilor sufletelor copiilor nimănui să sugă până la anonima lor trecere într-un rai special alcătuit-trebuie sa fie așa, acolo, în Cer, undeva). Copiii, asemeni unor vii lacrimi învelite în trupuri de om, priveau adânc, în nemișcare și de după poarta aia. M-a zguduit însă pe mine tristețea împletită undeva în spatele pietrelor dealului pe care coboram, de ochii doicii și ai copiilor deopotrivă. Prin retina, umoarea mea apoasă, umoarea mea sticloasă, circumvoluțiunile mele, cutia mea craniană în spate, inima, sufletul și nesimțita mea ședere în nepăsare către acasa de noapte cu noapte. Cum vă spun trăiesc de pomană ca un ban aruncat de ultimul cerșetor ca semn de sfidare a singurei reprezentări a decadenței foametei din starea de permanență.
Un bătrân de 81 de ani trecuți, cumpără icre de pește și stă atent să cheme salvarea pentru băbuța lui bolnavă, cu un parkinson asemeni lui Petre Țuțea. Își ținea băbuța de mână, tremurându-i și ei mâna albă, transparentă, urmând tremurarea ca un strigăt de GATA...Omul urmează a fi arestat și închis pentru neexecutarea unei porunci judecătorești care îl deposeda de pământul cumpărat în 75 uite-așa de Revoluție din 89 înțeleasă așa palestinian...Însă el, moșulețul ăla nu are nici MOSAD, nici prieteni în State, nici banii de la New York...Are numai băbuța lui, păarkinsonul și necesitatea unei morți în pușcărie...
Mi-e rușine că încă mai trăiesc. Săptămâna lui Gheorghe1. Despre Business si IT : Cred că marele noroc al crizei din IT acum în România este asemeni capacității unui Tsunami asupra unor plaje mult prea populate de bărulețe, coapse și sâni voluptoși, cormorani mâncători și băloși ortăvitor, în genere a neliniștilor acolo unde nisipul gălbui și nemișcat în mișcarea sa definește clepsiderele. E vremea de curățenie cu tăvălugul pentru a filtra calitatea. E vremea decesului lui ”merge și așa” sau a filozoficelor explicații despre efectul razelor de lună asupra cizmelor de gumă. Cred că după criză va renaște o generație înrăzboită și capabilă de lucruri pasionale și pasionate pentru redefinirea calității de om dedat celor cerești înaintea celor omenești. Se resimte nevoia calității dureroase într-o pagină de start validată de mine cu validatorul de css și găsită cu peste 77 de erori la ceasul la care se ridică osanale respectivei. Binențeles pe fondul izului de mincinoasă licoare verzuie cu gust de alge amirosind a miez de mare ce vine...Vine cu siguranță. Peste noi și IT deopotrivă.
2. Despre mine si IT: Aș fi vrut să ajung la o prelegere a unui distins coleg de breaslă, iubitor de Java tehnologies dar și de organizare făcută ca la carte. Din păcate nu am reușit să ajung din pricina unor drumuri către doctori și doctoriile lor. Esența discuției era orientată către Clienți Internet Bogați ca să traducem barbar dar pragmatic dorința de performanță și GUI tranferată în miezul browserelor. Sincer cred că este vremea AJAX și Ajax, diferența nefiind numai una ca de la acronim la acronim deacronimizat
 . Adică Ajax nu mai are nimic nici cu XML, nici cu comunicare asincronă și nici cu Java Script sau JScript (deși încercările de standardizare există și au tot iz acronimic nu prera merg). Cred că este o modă care va trece. va trece prin fundamentare și integrare în RIC sau Rich Internet Clients. Nu cred că va fi deschizător de noi direcții și cred că singura soluție ar fi lupta deja la nivel 2.0 pe WEB, pe e-Learning sau 2.1 la CSS pentru standardizare. Cred cu sinceritate că o standardizare comună în viitor ar duce la creșterea perfomanțelor aplicațiilor web.3. Despre mine si colegi: Porniți la ceas de criză peste tot să își caute redefinirea sensurilor. Discuții despre viruși și antiviruși mi-au adus bucuria discuției pe tema atât de mult controversată a exploziei acestuio rău iubit de vânătorii lui. Amirosea parcă așa ca și cum a de rece război mirosea prin camerele dedicate pe sufetele americane și rusești acum vreo cincizeci de ani.
4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Nu mă rog destul. Nu sunt destul de sănătos. Mă rotesc primprejurul unor depresii crescătoare de glicemii și parcă, precum un uliu, inima mea mă urmărește printre fâsurile alea de spray cu nitroglicerină. un fel de pulbere de TNT pentru sublimba ticăitoare de inimă.
5. Despre mine si management: Donald R. Keough - Eșecul în afaceri: 10 reguli de urmat - merită citită și recitită. A unsprezecea regulă: Nu fi pasionat de muncă - niciodată
Merită citită!6. Despre mine si sanatatea mea: Mă scurg depresiv (uneori mă și ia cu frig esența acestei găselnițe adânc nefâlfâitoare de tot și de toate) către o mai bună stare a plămânilor mei. Inima, na și eaȘ tic-tac, tic-tac, tic-tac...tac
7. Despre mine si mine: ”Omul care nu-și schimbă niciodată părerile este precum apa stătută, dând naștere unor reptile ale minții.” - William Blake.
February 10 AZI !!! Daria Teodora Pacurar - la 5 ani si 7 luni prima diploma pentru pictura - locul I in Romania Uite-așa stăteam
Privind adânc în miezul unei clipe
Pictate peste tot
Cu dragostea mea pentru tine...
Darul meu de Dăriuță Irinuță
Care pictezi sferele pe dinlăuntul lor
Cu o simplă secundă gânditoare...
February 07 Săptămâna lui Gheorghe1. Despre Business si IT : De la începuturile carierei mele în domeniul IT am fost fascinat deopotrivă de realizările IBM ca și entitate la cămașă albă, formată din elitele lumii, cât și de succesul fulminant și consolidat al existențelor individuale marcante în comparație cu acest gigant...sau în fine, cu giganții IT. Pur și simplu nua m putut să nu-i iubesc pe Bill și Steve care au detronat pe Fratele cel Mare indiferent că acesta era Albastru sau de altă esență coloristică. Iată de ce an de an aștept cu nerăbdare la începutul anului primele statistici despre piața SOHO și procentele cucerite de fiecare dintre competitori în anul precedent. Anul acesta pe http://marketshare.hitslink.com am descoperit procentele anului trecut:
Cârcotașii analiști spun: ”A scăzut Microsoft și a crescut Apple”. SIncer să fiu mă cam umflă râsul deși afirmația este reală în cel mai dulce stil clasic statistic. Însă dacă ne coborâm în esența cifrelor constatăm cât de mică a fost creșterea și cât de mare este realitatea :) Adică Microsoft seamănă în continuare a monopol sau cu indulgență oligopol alături de pitici. Dar este o asociere clară între mamut și frunică de dragul oligopolului antimonopol. Nu zice nimic, nimeni sau nimeni, nimic (și am pus aceste două negații deoarece pare că Lunuxurile trăiesc mai mult în grupurile mici elitiste și în demonstrațiile de Cherry și Mint decât în viața reală). Hai să fim serioși: Nu prea există. Și vedeți că nu spun nimic de SUN OS Solaris, care deși era ”tare la grafică” acum ceva vreme se pare că se stinge încet dar sigur. Fiecare pare a face ceea ce știe cel mai bine: IBM face Mainframeuri (Imprimantele sunt acum Lexmark si Laptopurile lor sunt acum Lenovo), SUN face Java si Open Comunity, Apple face linia de la laptopurile elitelor cu bani și Microsoft face sisteme de operare. Asta este evidența. Sincer nu aș mai investi în altceva în afara Microsoft decât dacă merg pe nișe: mainframeuri - OS 390, OS 400, AS 390, AS 400, COBOL, FORTRAN, Websphere, open projects, art for art sau PROGRESS. 2. Despre mine si IT: Mereu există o balanță în care trebuie așezate cu grija toate elementele realizării unui proiect. De la ideea de business frumos neexemplificată de un om de afaceri, antreprenor sau nu și până la ultimul timp de deployment și costuri de întreținere. Sunt enorm de multe elemente de luat în calcul inclusiv realitatea că mai întotodeauna oamenii din echipe fac diferența. În sensul acestora dar și a celor spuse mai sus ies proiecte ca la Mircosoft sau ca la Apple. Sunt open source sau pe bani. Cu toate cele implicate. Sunt deschise către viitor sau limitate la prezent. Oricum însă am face ceea ce ne dorim este VICTORIA. Adică finalizarea proiectului. Procentul nereușitei după IBM este imens: 57% dintre proiectele pornite nu se termină. Și asta din motive care de care mai diverse. Cinic de statistic tot 57% din cele 57% eșuează din pricina comunicării și colaborării între cei implicați în atingerea targetului, de la stakeholderi și până la ultimul inginer ce asigură deploymentul. Iată de ce pare că dacă vom vrea să avem succese trebuie să formăm lideri reali, oameni multilimbaj și muticomunicare precum și șefi de proiect agili. Pe bune: 57% este dureros de mare, de mai mare decât măcar 50% care înseamnă esența jocului. Căci până la urmă de joc este vorba nu?
3. Despre mine si colegi: Frumoși, tineri, doritori de zbor, uneori bolnavi și răciți însă mereu viețuind și în sufletul meu. Oameni buni!
4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Iisuse hristoase Fiul lui Dumnezeu mântuiește-mă pe mine păcătosul și nevrednicul robul tău! Părintele Jurcan mi-a scris și musai să merg să-l văd. Va pleca în Germania la o conferință și știu cât de împlinit va fi purtând cuvântul Domnului într'acolo.
5. Despre mine si management: Încerc să zidesc și să mențin castelul acesta.
6. Despre mine si sanatatea mea: Am pneumonie interstițială, diagnostic sumbru de inimă prea mare și diformă în fotografii și concediu în regim de urgență :)
7. Despre mine si mine: Cu sânge din sângele meu când voi învâța să zbor nu o să uit să-mi scriu despre Cer. February 02 Săptămâna lui Gheorghe1. Despre Business si IT : În urmă cu aproape 10 ani mă înscriam pe un site care promitea să dăruiască săptămânal cele mai bune sfaturi specialiștilor IT. M-am bucurat și astfel am descoperit Tech Republic. În această săptămână am să aduc înaintea voastră un articol dintre cele care încă mai sunt gratuite pe site. Titlul mi s-a părut interesant căci asemeni Sfintei Scripturi aduce o listă cu iz Vechi Testamentar. În Vechiul Testament, prin Legile lui Moise ni se spune ce să NU facem pentru a accede în Împărăția lui Dumnezeu. În Noul Testament ni se prezintă ce trebuie să facem pentru a ne mântui. Iată de ce mi-a sărit la suflet acest articol care ne spune care sunt cele mai rapide 10 căi să îngropăm un proiect IT:
Merită citit și analizat.
2. Despre mine si IT: Săptămâna asta am poposit din nou în esența scalabilității. Am avut senzația ca modelele definite la nivelul arhitectural de business sunt mai ușor de înțeles din pricina ușurinței și apropierii lor de exența bussinesului. Am gândit o arhitectura la nivelurile CIM (Computational Independent Model) si PIM (Platform Independent Model) care acceptă două dimensiuni de scalare. Una verticală volumetrică și alta orizontală de business. Mi-aș dori ca să o văd implementată pentru a vedea cum va funcționa la nivelul modelelor PDM (Platform Dependent Model) si Code. Spre mila și ajutorul Bunului Dumnezeu implementarea prin modelare nu este atât de simplă pentru a putea fi totul automat. Îmi amintesc cum un prieten bun îmi spunea că cele mai simple lucruri necesită cea mai multă muncă.
3. Despre mine si colegi: M-am recunoscut pe mine în urmă cu ceva ani, stând înaintea unor mecanisme despre care nu auzisem. Cele bancare. Mi-am amintit de senzația aceea de liniște dată de ideea nedatoriilor și de frământările de după. Iată de ce m-am avântat în această săptămână în a spune ce și cum se învârt roțile în dulcele stil al băncii care "îți dă umbrela când este soare și ți-o ia când incepe să plouă". Am pierdut din pricine de frământare întâlnirea despre studenți însă sper că vineri va veni :)
4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Student fiind la Teologie eram uimit când la rugăciunile de seară, în Catedrala din Alba Iulia, la lumină de lumânări, după ce Vecernia se stinsese de mult, simțeam aerul vibrând. Mă întrebam mereu de ce Părintele Todoran, maestrul ce ne-a picurat în suflete mierea unică și dulce a Noului Testament, a spus la un moment dat, în primul an de studii: "veniți în anul I ca îngerii și plecați în anul IV ca...nu mai spun ce". Eram în față mereu o mulțime de oameni cântând Lumină Lină și mereu din spatele întunecat se auzeau murmure. Tristețea mă apăsa când auzeam: "Este un seminarist de la Buzău. Este cel mai tare la băut. Pe toți îi bagă sub masă. Tata lui este Preot...". Mă întrebam de ce? Cum era posibil? Căci nu scria colo: "Fericiți cei ce au Cielo...". Apoi am înțeles esența Cărții lui Iov. Și am înțeles că Diavolul îi atacă pe Preoții de mir ca o cădere, antiscara sfântului Ioan Scărarul. Adică mai întâi încearcă piticul să-l tragă pe preot în preacurvie, preamărire, necredință, iubire de arginți și leapădare de Dumnezeu. Apoi, exact ca și la Iov, vine prin Preoteasă. Da de reușeste ea să-i biruie credința și iubirea de Domnul. Și dacă nu reușește atunci trece la lumina ochilor lui, la copii. Părintele Ioan, dragul de el, îmi spunea că el i-a înțeles mereu pe preoții de mir care nu puteau îndura violarea soțiilor lor sau batjocorirea copiilor pe când erau închiși de comuniști pentru credința lor. Îmi spunea: "eu eram norocos că nu aveam soție și copii. Ei săracii erau la o adică în stare să-și mănânce fecalele ca batjocură la adresa Împărtășaniei în Sfânta zi de Paște, însă nu puteau îndura nici o frunză pe urmele copiilor lor...". Iată de ce atunci nu-ți vine a crede când vezi și știi pe un copil de preot aruncând nevăzute pietre în geamurile casei din cer a părinților lor...
5. Despre mine si management: Mă încăpățânez să cred că lucruile pe care le-am văzut întregite și funcționale în lumea civilizată vor funcționa și vor asigura afaceri menite să dureze. Continui să cred că managementul este arta de a conduce și ori te naști pentru asta ori nu. Când nu-ți iese rămâne numai o încercare permanentă de a aduna înainte de a dărui pentru a dăinui.
6. Despre mine si sanatatea mea: Tușesc, fac febră și asta de câteva ori pe zi. Or fi plămânii? Nu știu. Însă nu-mi mai iau glicemia că nu mai am curajul de a măsura ghimpele meu dat de Domnul. Dar vine vremea :)
7. Despre mine si mine: Am o sferă în care răspunsul este DA la întrebarea blondei, dordoloaie, la casă în Gara Mică, la ceasul dimineții pe fugă către un tren personal: "Ce-i domnule! Te crezi în occident aici? Aici suntem în România la Căile Ferate!". Cerusem să-mi dea bilete și nu aveam bani ficși. Ca să o citez.
January 24 Saptamana lui GheorghePrietenii mi-au sublinat ca trebuie sa mai scriu si despre IT pe acest Blog. Probabil ca pritenii mei care citesc Blogul sunt cei din domeniul in care traiesc lucrand iar prietenii mei din domeniul teologic sau psihologic nu prea ma citesc sau nu ma gasesc. Iata de ce am decis sa schimb in acest an formatul saptamanii. Sa vedem ce iese :)
1. Despre Business si IT : In ultimele trei luni a fost criza. Si asta nu mai este pentru nimeni un secret. Suntem in criza generata de fratii Lehman - dincolo de poza cu multimea de Ferarriuri ale angajatilor - sau de nevigilenta DNAistilor americani (ce Doamne iarta-ma se mai intampla cu curtea de conturi in Romania?) - criza care parca descopera de la invizibilele sfori ale grupului Bilderberg pina la ultima filiala de banca din Romania care isi mareste dobanzile degraba. Eram cu 50 de ani in urma acum ceva vreme, apoi cu 18 dupa fie iertat politologul Brucan si dintr-o data constatam ca suntem la zi. Si cu SUA si cu Europa mare. Dincolo de asta recunosc ceva detalii: Companii "izbucnite" pe spatele altora (hai sa-i zicem marketing de urmarire) ca de exemplu AMD dupa Intel dupa Microsoft, sunt firme care raporteaza cresteri. Nu mari dar sanatoase incat sa ne gandim: Hm, pare ca aceste firma "facute sa dureze" pentru care "binele este dusmanul excelentului", chiar merg. Google si IBM au raportat saptamana asta plusuri pe Q4 din 2008. Deci "Our Credo", vizunea, misunea si obiectivele chiar exista!!! Nu sunt gogorite. Nu cred ca cineva a citit vreodata despre viziunea AMD, Intel sau Microsoft. Insa IBM, Google, Apple le au si le aplica. Nu-i asa ca aceste trei firma va spun pe buine ceva? Eu cand zic IBM ma gandesc la Mainframeurile de care m-am lovit in sistemul bancar la Caisse d'Epargne si Credite Agricole in Franta si si la REWE in GErmania. Ma gandesc la primii pasi in IT mereu. Cand spun Google nu pot sa nu ma gandesc la Serghei Brin si la succesul lui cu sfere colorate peste tot si adidasi cu talpa speciala. Unic. Iar can dspun Apple nu pot sa nu revad nebunia acelui om cautandu-se pe el insuri pina la o prapadita de glanda pancreatica de la care se explica si ultima perioada agitata. Toti, absolut toti trei acesti grei rezista pentru ca in spatele lor se aud de la tastele unei masini de scris ca vis de comunicare, la cautarea cea mai rapida din lume si la cele mai frumoase linii din lume. La arta in IT pe trei dimensiuni. Pasiunea, visurile si dorinta de viata inving mereu. Nu-i asa? http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/57899/IBM-Crestere-cu-12-a-profitului-in-T4-2008.html , http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/57902/Veniturile-Apple-au-crescut-cu-6-in-primul-trimestru.html , http://www.isedb.com/db/articles/1974/1/Google039s-Q4-Results-Exceed-Expectations/Page1.html .
2. Despre mine si IT: Saptamana asta am revazut rapid fundamentele Java, RUP/EUP, Model Driven Development, Agile MDD, TDD si JUnit. Alaturi de alti trei ucenici care se alatura listei de colegi cu care am avut sansa sa povestim despre cate-n luna si stele. Superbi acesti copii si superb gestul prietenilor mei care m-au tolerat la o gura de cafea a la Starbucs sa le arat ce si cum este cu TDD desi stiau. Niste repectuosi si geniali acesti buni prieteni ai mei :). Am gandit apoi o arhitectura de business scalabila pe doua dimensiuni care se pare ca are solutie arhitecturala si chiar tehnologica. Mie mi-a placut ideea din spate si stiu ca se va roti cu siguranta.
3. Despre mine si colegi: Majoritatea au examene. Sunt oarecum ocupati si marcati de povesti preplanificate. Nu cu mine desigur. Isi simt preocupati si pe ei de agitatia specifica sesiunilor si ma imbucur de emotiile lor mai mult sau mai putin planificate. Retraiesc parca ceea ce un bun prieten al meu, azi inspector de religie, preot, doctor si mai ales dac din Fagaras spunea: "cum trece Sfantul Ion stim ca incepen iar sa invatam!". Zambesc ca eu am sansa de a invata mereu, zi de zi, am sansa de a evada in locul acela atat de controversat de oglinda sociala cotidiana si atat de neinteles de in satisfacia gestului in sine de tare multi, parca toti mai multi oameni. Deci: working&learning=fun :)
4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Am descoperit ca mult prea putin ma rog. Am descoperit ca mult prea putin merg la Sfanta Biserica. Am descoperit a am inceput tot mai mult a teologhisi inaintea teovietui. Bunul insa, imi da semn si de la mii de mile departare despre marea Sa bunatate si blandete. Si ma leaga de oameni banuiti numai. Cu inimile asa de mari cat o insula mare cat un continet undeva departe linga locul in care peste 150 de ani nu vor mai fi corali. Si Bunul imi aduce bucuriile si minunile sale in intelepciuna tuturo celor cu care impart cuvinte si necuvinte in fiece clipa. Si iar il redescopar pe Petre Tutea inaintea lui Kant si a Revolutiei Franceze si mai ales inaintea unui social rostogolitor cu procente tot mai mari: "Inaintea lui Dumnezeu o batrana, plina de noroi pe picioare, care se roaga intr-o Biserica de la tara, undeva in Dobrogea, face mai mult ca zece profesori de teologie de la Sorbona".
5. Despre mine si management: Descopar zi de zi noi esente ale gestului alungit spre IT. Citesc cu bucurie cum nu sunt stapanit de naivitate. Am discutat zilele trecute despre posibilitatea de a aplica regulile si stilurile si metodologiile dintr-un stil de project management in practica. Eu am reusit sa invat ca la carte aceste detalii si sa le aplic. Binenteles ca efortul ca sa explic iniante ceea ce fac a fost unul major insa dupa asta am aplicat regulile ca la carte. Si a mers. Tot mai des aud insa de combinatii. Eu le spun "struto-camile". Asta pentru ca desi duc la capat un proiect aproape nimeni nu mai face retrospective. Masuratori. Analize. In urma cu ani discutam cu cineva care imi spunea ca afacerea lui merge bine deoarece luna de luna are profit. Am facut un barbar de de gest, recunosc, si i-am calculat inflatia, crestrea devenind parca mai mica si mai mica. Am calculat pe ultimii 10 ani - si de n-am citit la acte de m-am saturat - crestrea reala. Omul s-a blocat. Isi platise ratele la banci, era patron cu steif, avea vila si masini, se simtea extrem de bine insa descoperea pe termen lung ca daca intr-o luna, banca nu mai ajuta pe ici pe colo, asa cum o facea regulat, si ar fi vandut totul ar fi ramas dator vandut. In fapt avea totul si nu avea nimic. Binenteles ca nu m-a crezut si a spus, citez : "Nimic nu este mai palpabil ca si o baie fierbinte in jacuzzi la mine acasa". Pina la urma a vindut asa cum il sfatuisem ca una dintre solutii. Saptamana asta ne-am intalnit si mi-a spus: "Imi este dor de mine visand la atat de multe lucruri".
6. Despre mine si sanatatea mea: Port din nou ochelarii. Aia cu rame de "o sapca de bani". imi amintesc ca atunci cand i-am facut, o doamna doctor inteleapta si atat de plina de bunatate mi-a spus: "De la 40 va incepe sa se agraveze vederea" :) Deci port ochelarii mei cu rame flexibile de pot sa stau pe ei ca nu se rup si cu lentile speciale si cu pret pe masura specialului integrat in ei. Nu mi-am mai luat este de o luna. Am obosit sa ma tot uit cum creste, scade, creste, scade nebuna de glicemia-mi. Ca si greutatea-mi de altfel :D Am inceput sa-mi cunosc bine de tot spatele, inima, capul si tensiunea intercraniana. Insa am noroc de oameni buni care imi dau ragazul sa imi alung durerile de cap.
7. Despre mine si mine: Stau ca o ingandurata pasare cautand cu toata fiinta esenta ascunsa a zborului inaintea deschiderii mecanice a aripilor.
December 31 Anul lui Gheorghe1.Care este cuvântul anului? Speranță. Și asta pentru că în acest an de câteva ori, ciclic și consecutiv, Bunul Dumnezeu mi-a dovedit încă o dată că numai cu Credință poți muta munții din loc. Tot El, Bunul și Dreptul, mi-a împlinit un vis oarecum imatur în esența lui, imaturitate dezlegată din pricina mea exclusivă, visul reîntâlnirii cu Corinuța Ioana după exact 8 ani. Într-un același cadru și loc. Nu cred că poate exista un mai frumos vis de vis decât acesta al unei speranțe împlinite. Apoi a fost speranța legată de continuitatea care parcă nu-și mai găsea locaș în existența mea. Și ea, ciclic, a fost împlinită de oamenii frumoși cu care am șansa să muncesc, de facerea de bine anuală, iată și ea repetabilă și cu iz de speranță de copii buni. Sănătatea în acest an a fost și ea sub semnul speranței. Se pare că Bunul Dumnezeu a rânduit boala de la jumătatea acestui an pentru a-mi asmuți ”luminile lui Kant” cel plimbătorul pe urmele pașilor săi mereu și mereu. Căci aperanța trebuie să te poată găsi undeva nu? Și Speranță pură ninge la acest ceas peste Cluj. Într-un alb curat și sfânt ca un an ce se dezleagă la intrare la șireturile-i de stele și lumini așteptând pe cei plecați prin păduri. Deci, anul Speranței.
2. Care este gândul anului? ”A şti la scară umană poate fi folositor, dar în nici un caz mântuitor.” - Petre Tutea
3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd anul aceasta? 4. Cui ţin să mulţumesc special anul acesta? 5. Ce m-a întristat anul acesta? 6. Ce am învăţat nou anul acesta? 7. Ce nu am reuşit să realizez anul acesta? LA MULȚI ANI FRUMOȘI TUTUROR !!!
December 20 Mesaje de la îngeriAzi am fost să o mvăd pe prințesa inimii inimii mele...Pe Daria. Și nu aș fi lăsat ceva în urmă dacă ea nu m-ar fi sfătuit cît se poate de sfătos și sper eu, curat inspirat și nu apăsat.
- Tati, dacă ți-i dor de mine...să nu te mai gândești! Bine?
- Nu pot îngerul tati să nu mă gândesc. Atât mi-e de dor de tine măi tati...Tu așa faci când ți-e dor de tati?
- Da. Dar numai când te visez nu pot...
- Și mă visezi tati?
- Da...că ei te salvam tati și te ajutam să cobori :)
Și cu ceva vreme înainte...
- Dacă nu vi tatio să ne jucăm nu te mai las să vi la mine, să mă vezi, să mă pupi și să-mi mirosi părul de îngeraș..
- Dacă te ascultă Doamne Doamne și iar îl face pe tati bolnav și nu mai poate veni la tine?
- Oricum eu te iubesc măi tati și poate că îți trimit pe Oachi să stea cu tine...vrei?
 December 19 Săptămâna lui Gheorghe 1.Care este cuvântul săptămânii? Fum. Și asta pentru că am scris cu ani în urmă, poate ca un fel de predestionare a unei repetabile dezlegări sau deslegări, cine mai știe, la sensuri de plecare. versurile erau urare pentru toți prietenii mei:
Când toți sunt răi, tu să fi bun
Și să-i iubești că totu-i fum.
Reali sunt numai Pruncul Sfânt
Și Blândul Moș Crăciun.
 A fost o săptămână plină și frumoasă, ca o alunecare pe sferă a unei imagini prelungi de coapsă de gând pe care de undeva din adâncuri tare îl mai dor genunchii. Am obosit sincer după atâtea dureri de clipe. S-ar putea ca secundele să nu mai fie sferice însă cui îi pasă? De la o vreme se deschide libertatea la fum! Poate că acesta este semnul.
2. Care este gândul săptămânii? ”Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.” - anonim sau antonim?
3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta? 4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta? 5. Ce m-a întristat săptămâna asta? 6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? 7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta?
December 13 Săptămâna lui Gheorghe1.Care este cuvântul săptămânii? Preafericire. Acest cuvânt este poat cel mai explicat de către mine de-a lungul vieţii. Toţi pietenii mî întreabă de ce patriarhii României sunt Preafericiţi. Ce trebuie făcut să fi Preafericit? Cine este Preafericit şi când? Preafericit în concept ortodox este acea persoană (de la grecescul prosopon) care a avut o revelaţie. În termeni prozaici o vedenie. De la Maica Domnului sau de la Mântuitorul. Regula în autocefala noastră Biserică este că patriarhii nu pot fi decât Preafericiţi? Este una dintre condiţiile necesare dar nu suficiente pentru a fi Patriarh. Eu personal mă mărturisesc ca un om lipsit iniţial de credinţă şi miluit de Bunul Dumnezeu atât cu inspiraţie cât şi cu revelaţie. Aşa am purces către teologhisire. Aşa ne regăsim ca slugă netrebnică permanent. Azi, într-un loc numit Centrul de zi Sfântul Mucenic Ciprian din Ocna Mureş. Aici am trăit o nouă revelaţie în bucuria din ochii copiilor, în lacrimie din ochii colegilor şi-n nefireasca stare de plâns ce ne-a încercat toate secundele. Ayi am fost Preafericit datorită colegilor, copiilor şi Bunului Dumnezeu care ne-a mai îngăduit nouă, Gheorghe Păcurar, această zi.
  2. Care este gândul săptămânii? ”Cine a salvat o viaţă a salvat lumea întreagă.”
3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta?
4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta? 5. Ce m-a întristat săptămâna asta? Orice gest de ridicat degetul arătător în sus. 6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? 7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta?
December 06 Săptămâna lui Gheorghe1.Care este cuvântul săptămânii? Împlinire. Și cu bucurie am fost a alege acest cuvât, cu oarecare teamă specifică mai desei apariții a neîmplinirii. Cu ceva săptămâni în urmă un specialist de la IBM spunea că peste 70% dintre proiectele începute eșuează. Din pricini legate mai abitir de modul lor de organizare și abordare decât de modul de evaluare. Însă cu criticism același spunea că dintre aceste proiecte fugite în mirosul de rugină de epavă amestecată cu nisipuri prea devreme venite de nicăieri, peste 90% se dartorează diferitelor estimări greșite. De la evaluarea eforturilor financiare dar mai cu precădere datorită înhămării cu mândrie prostească de pseudospecialist amirosind a bani de aruncat de dragul gestului aruncării acestora. Oamenii se înhamă mult prea des la lucruri pe care nu le pot duce la final, mult prea grele pentru ei și pentru oamenii cu suflete, persoanele pe care într-o scolastică infatuare îi definesc sec drept resurse umane. Evident că vina finală nu poate fi atribuită decât lor, celor care de cu zi și pînă-n noapte încearcă imposibila rostogolire a cuburilor minților preapline de ele însele - în fapt lichid encefalic oarecum tulburat de bezna neluminilor din esența sinapselor lor interneuronale. Iată de ce bucuria m-a încercat căci am dus la final de an două programe pornite oarecum în ilegalitatea dată de lipsa fatidicelor aprobări cu precedențe de explicații despre sferă în lumea cuburilor. Cu bucurie nespusă am încheiat ”Open Minds for Everyone 2008” și ”Chipul nostru cel de toate zilele lui 2008”. A fost cu împlinire multă, cu bucurie, speranțe de la anul și fotografii...
     2. Care este gândul săptămânii? "Viața este o înșiruire de fapte înfăptuite și nu de visuri visate" - Nichita Stănescu
3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta? 4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta?
5. Ce m-a întristat săptămâna asta? Lipsa de mai mulți bani să fac cadouri tuturor celor care au definit succesul programelor abia finalizate. Poate la anul o să am mai mulți :)
6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? Am învățat că unii oameni mici nu-și pot identifica bucățica de liniște până nu îți inundă cu tertuipuri, șopteli și miciuni fațadate, liniștea ta. Na și ce? 7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta? Să nu se supere Marcela :( necomunicarea clară pe fondul plecării lui Gelu Frumușelu Minciunelu (asta abia aflată) a făcut ca veșnicul geniu de omul prietenul meu Călin, cel plin de bucuria fetiței lui mai ceva decăt aerul de azot, să uite de biletul ală cu numele pe el...Dar a venit tare din urmă și sper că Marcela cea cu zâmbetul unic să ne ierte. Am primit de ma Moșul Nicolae un cel mai frumos spoiriduș din lume!!!
November 28 Săptămâna lui Gheorghe1.Care este cuvântul săptămânii? Despărţire. Este un cuvânt greu de sensuri prin el însuşi şi parcă mereu este undeva între un nod mare în gât şi un pumn de lacrimi în ochi. Sincer aş fi dorit ca acest cuvânt să încerc a-l uita cumva, sau să-l definesc cotidian undeva mai încolo...cat mai încolo. Există despărţiri şi despărţiri. De un prieten drag, de un mebru al familiei sau al sufletului, de un animăluţ drag şi fidel, de o suferinţă poate, de o neîmplinire sau de o neînţeleasă stare. Am avut parte în această săptămână de ambele sensuri: despărţirea ca şi soluţie şi nu ca şi problemă şi despărţirea ca şi problemă şi nu ca şi soluţie. Dar am încrederea unei compensaţii prin unire. Azi, am văzut suflete ascunse de frumoase omeneşti zâmbete, hotărâte să aducă binele în viaţa celor trişti.
2. Care este gândul săptămânii? "Dogma este o formă de mister. Misterul este singura formă de eliberare a omului din mărginirea-i personală" - Petre Ţuţea 3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta? Un link de la Gelu, definitivul meu prieten, despre perioadele cu şefi la muncă.4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta? Domnului Doctor în Project Management Gelu Vac, din nou, pentru că este definitivul meu prieten, prin asta onorându-mă mai mult decât eu însumi m-aş putea vreodată definii ca prieten. Nu cred că vreodată îi voi putea mulţumi pentru entuziasmul, creativitatea, energia, ştiinţa, sufletul necuprins şi bucuria cu care a făcut imposibilul în profesiune - dovedit nu povestit - de la biletele de externare de pe pereţii de primprejur şi până la a lui Creangă, Badie. Herr Doktor viel glueck in der Zukunft!!! De asemenea vreau să mulţumesc tuturor copiilor de la Suport pentru şansa de a face binele înaintea răului, pentru înţelegerea lor filosofică a sensurilor înaintea argumentelor zbierate.5. Ce m-a întristat săptămâna asta? 6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? Am învăţat despre Luminile lui Kant de la Bogdan şi am rămas plăcut fericibil după ce am identificat esenţa rânduielilor din lucruri şi înţelepciunea acceptării rânduilelilor înaintea tulburării lor. 7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta? Să ţi cont de sfatul bunicii mele dragi şi de mult "înRAIurită" care îmi spunea copil fiind: "Să te gandeşti ce vorbeşti, ce gandeşti şi ce faci mai cu grijă înaintea Crăciunului pentru că umblă diavolul între oameni ca să-i despartă, să-i facă să se certe şi să nu se mai iubească" November 23 Imposibila redefinireAm făcut greșala de a reveni la Cora pentru cumpărături, oarecum cu speranța permanentă că și lucrurile se mai schimbă, nu-i așa? Spun asta deoarece de douăzeci de ani aștept cu o naivitate soră cu imbecilitatea să se schimbe ceva...Măcar să semene cu Occidentul, măcar să aducă puâin cu respectul și bucuria Sărbătorilor, cu dorința de a vinde că este criză și ne costă, nu-i așa, orice client pierdut...Mă gândeam cu tristețe oare unde stă problema: la selecția de personal, la instruirea lui, la oboseala programului poate împovărător, la lipsa de talent de a comunica, la lipsa de răbdare din pricina vreunei nevăzute sau nedepistate boli? Cred că este însă mai profund totul. Este de acolo de unde comunismul dictatorismul ceaușismul stalinismul și aș putea continua, nu-i așa, nu au schimbat nimic în fapt. Ba au adus niște pulbere de educație acolo unde instinctele se măsurau îm palme puse sub curul dornic (nu am alt cuvând deoarece așa a fost reclama la festivalul de film, nu-i așa?) la ceasul unei mămăligi universale și naționale, deși, nu-i așa, și porumbul vine din America destul de târziu în istorioara noastră eroică și ascunzătoare în munți. Am descoperit că problema este una care ne apasă genetic, deopotrivă, care ne definește ca soluție universală indiferent de câte civilizații ne-ar supune sau ni s-ar opune. Nu cred că vom putea fi vreodată altfel, fără de sictir, ciubuc, țuică, tescovină, bancuri despre orice și oricum, șmecheri cu acte genetice și pleznitori de șanse unice cu izuri care de care mai europenizate.
Pare absurd să nu poți cumpăra două chifle de graham, așa de mâncat a la diabeticus interdicțius, umilindu-te înaintea unoer agramați care îți demonstrează, fiecare pe nivelul lui că: ”nu mă schimbă domnule pe mine nici un francez și nici o Cora”, ”puteți da foc la magazic că șeful nu vine..hă hă hă”, ”bă, nu am patru mâini! Dau la cine vreau eu nu la cine vrei tu!” sau ”vă rog să-mi prezentați marfa la control...eu controlez. nu sunt obligat să și vorbesc cu dumneavoastră. Nu vă convine faceți reclamație...hă hă hă...șefii știu că toși ciudații scriu reclamații de Sărbători.”
Nu știu de se va întâmpla ceva. Probabil că nu. Deși trecem prin mormane de gunoaie electorale și șobolanii sunt vigilenți acum. Că se aude Moșul căutând la sufletele oamenilor: nu-i așa?
November 21 Săptămâna lui Gheorghe 1.Care este cuvântul săptămânii? Criză. Cred că acest cuvânt are un înţeles puternic dinamic sau în fine, mai dinamic decât staticul pe care un substantiv comun îl subdefineşte. De la criza de personalitate, prin crizele specifice vârstelor şi finalizând cu crizele economice, toate înseamnă dinamism. Undeva acest dinamism nu stă numai în cumintea curgere a vreunui râu informaţional sau real, de ape limpezi sau în genere tulburi, acest dinamism este undeva exployibil în evoluţia sa şi, mai ales, centrifug acaparator de oameni, clipe şi sensuri. Peste trei sute cincizeci de miliarde de dolari este datoria sau îndatorarea SUA faţă de China. Ăia capitalişti la 4 ace pezidenţiale lucitoare şi democraţiate a la gold plated şi ăialalţi socialişti, muncitori şi teribil de mulţi. Unii vânzând visuri, ceialalţi având visuri, primii pe banii celorlalţi. Aşa şi cu încercarea de a merge înainte cu principii şi sensuri. Unii cu împlinirea lor şi ceialalţi cu sponsorizarea primilor. Am fost şi am cunoscut ce este RONUA.
2. Care este gândul săptămânii? ”Americanii n-au vocaţie; îl invocă pe Dumnezeu doar ca să le binecuvânteze prăvăliile. Ei gândesc negustoreşte. Exercită stăpânirea lumii doar la casele de bani.” - Petre Ţuţea3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta? Un interviu dat de un softist, plecat în anii 1988 din România pe post de evreu român vândut de Ceauşecu, om care după ce a lucrat la SUN a lucrat pentru el şi SUN şi apoi pentru Microsoft. Face CODECuri. Acest om deosebit pre numele său George a dat o definiţie teribilă a lui Bill Gates: "Eu îl văd pe Bill Gates aşa ca un fel de broscoi simpatic Kermit the Frog, căruia dacă-i dai la o parte fragila piele descoperi un Terminator".4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta? Trebuie să-i mulţumesc lui Călin Oprea şi trebuie să-i mulţumesc lui Gelu Vac. Domnilor fără de voi aş fi eu însumi nebănuit de deschizându-mă în închiderile altora. Ioanei Lar pentru că a dovedit boala.5. Ce m-a întristat săptămâna asta? Tristeţea permanentă a citatului de la Matei 7,6.6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? http://ronua.ro/CS/Default.aspx7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta? Să nu fiu pretenţios cu vorbirea într'u modestie şi cu minimă reţinere de aberaţie. Încerc săptămâna viitoare.
November 15 Săptămâna lui Gheorghe1.Care este cuvântul săptămânii? Cercuire. Cuvântul diferit de încercuire, substantivare de la cerc, având nu atât sens de înconjurat de cerc cât de mișcare permanentă în cerc înainte de ieșirea din cerc, spațială, către sens de spirală cilindrică. Adică de urcare, uneori staționare și alteori coborâre. Trist este însă acel sentiment al rămânerii plane și al reluarii către totdeauna a acelorași pași, reacții și contrareacții. Este semn de cercuire. Și uneori și visurile adorm de atâta cercuire.2. Care este gândul săptămânii? ”Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?” - 1Corinteni 1, 20„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ” - Petre Țuțea3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta? Îngerașul de fetiță al colegei mele Ramona Pop. Mi-a amintit de Daria și mi-a făcut o zi frumoasă. Și floricelele din păr ale Gabrielei Asofie. Și Aurel Plesciuc cu mirarea lui de suflet de om bun.4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta? Colegilor mei împătimiți de fotbal pentru victoria lor pe frig și iarnă venită deja, lui Gelu pentru efortul lui deosebit pentru școlire și lui Victor Gruita pentru norocul meu de a fi coleg cu el, pentru șansa mea de a discuta la nivelul 5 despre management și leadership.5. Ce m-a întristat săptămâna asta? Trecerea prin operații a două colege: Ioana și Marcela. Diluarea de sensuri din lumina de program în umbra de neprogram. În esență este vorba despre ”lupta cu inerția” cea dintotdeauna.6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? http://www.frankfurt.de/sixcms/detail.php?id=stadtfrankfurt_eval01.c.317693.en7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta? Să brusc schimb curgerea sensurilor având o teamă de neînțelegere și praf reînnoit de cercuire.
November 10 Săptămâna lui GheorgheCare este cuvântul săptămânii? Copilărire. Un verb adus de noi din miezul său strălucitor şi unic de substantiv definind perioada de început a viaţii unui om, încă neaplecat către raţionalitatea din tot ceea ce se vede şi din ceea ce nu se vede. Sfânta Scriptură spune că a celor ca şi copiii va fi Împărăţia Cerurilor. Dar a fost acesta cuvântul acestei săptămâni copilărire datorită reverberaţiilor pe care începem în noi a le simţi odată cu venirea Crăciunului, a coborârii în amintirile cu lumini de alb şi sărbători învelite de bunătate şi milostenie. A fost deci în această săptămânâ un nou început pentru cei care nu au. 2. Care este gândul săptămânii? ” Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.” Matei 19, 14 3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta? Călin Oprea şi bancul lui ardelenesc despre Pullover. 4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta? Colegei mele Diana Suciu care pe zi ce trece dovedeşte tot mai multe aptitudini de leader nu numai de manager. Ideile ei amirosind a cozonaci pentru totţi colegii îi fac cinste şi onoare. Cristinei Mărginean, o altă distinsă colegă a mea, pentru profesionalismul, capcitatea de implementare a lucrurilor ca la carte învăţate. Şi nu în ultimul rând celei de-a treia colege a mele, o distinsă doamnă pentru care psihologia aplicată a devenit sens profund: Nicoleta Florian. 5. Ce m-a întristat săptămâna asta? Oboseala excesivă care coboară peste un coleg deosebit, datorită unei obligaţii de care şi eu mă simt vinovat, aceea a pomisiunii respectate cu oice preţ. Mă doare că nu mai am o cale de a ridica din orele mult prea multe ce-i acoperă zilele de muncă unui dacăl adevărat, prieten al meu. 6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? "Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită." - Antoine de Saint-Exupery. 7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta? Să termind e citti tot ce mi-am propus. Dar vine săptămâna următoare.
October 31 Săptămâna lui Gheorghe1. Care este cuvântul săptămânii? Tristeţe. Am fost trist în această săptămână pe de o parte datorită faptului că sâmbăta trecută am fost cu Daria mea la Interservisan şi încă o mai aud plângând şi suspinând. După ce i-a fost luată analiza de sânge a adormit în câteva secunde atât de profund că am rămas pe gânduri. Tristeţe că am văzut cum Cristianson apropiindu-se de ziua lui cu Hallooooowhhheeeeen sincronizată se sprijinea pe citatul cu leul mort insultat şi de iepuri. Tristeţe deoarece ştiu cum se duc toate valorile financiare la vale în aceste zile, trăgând după ele visurile, viziunile şi misiunile care nu se dovedesc adânc ancorate în principiul cu ţepi de arici al lui Collins. Tristeţe din pricina unui tangenţial descoperit coleg aflat în profundă deviaţie şi boală psihică, cu manifestări specifice aplificate de frustrare, neîmplinire, neputinţă şi probabil viaţă plină de renunţări, tristeţe, neîmpliniri şi visuri îngropate. Aproape patologic în manifestările sale. Trist în însăşi limitata-i sferă. Şi nu în ultimul rând tristeţea unei noi confirmări de închidere de sferă, aproape dureros definită împrejurul oamenilor frumoşi şi atât de predispuşi la zborul real şi înalt.
2. Care este gândul săptămânii? ”Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. ” Luca 23,28 3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta? E greu să zâmbeşti pe fondul tristeţii. Însă am şansa de a avea în jurul meu oameni deosebiţi, şi cărora vreau să le muţumesc pentru modul permanent prin care prin prezenţa şi glumele lor reuşesc să-mi împlinească viaţa. Deci oamenii din jurul meu m-au făcut să zâmbesc. 4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta? La Victor Gruiţă care ste norocul meu de coleg, la Călin Oprea care ste norocul meu de domn, la Gelu Frumuşelu (după citatul de pe uşa lui :)) şi echipei GAPsters pentru că există. 5. Ce m-a întristat săptămâna asta? Tristeţea provenită din descoperirea unei chinuite existenţe care refulează datorită profunzimii durerii în jignire, atacuri nejustificate, bădărănie şi detaşare şocantă de grup. M-a durut sufletul de atât de multă suferinţă, frustrare, neîmplinire, durere sufletească refulată în aroganţă şi ignoranţă. Mi-aş fi dorit să pot săptămâna asta să fac oarece minune să-i iau omului acesta imensa lui durere existenţială care-l marchează precum un semn pus cu fierul roşu direct pe inimă. Aici mă rugam pentru linştea lui însă s-a supărat. Aşa că nu mă mai rog şi l-am şi uitat deoarece ajutorul dat cu forţa este perceput întotdeauna ca agresiune. 6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? "Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români." - Petre Ţuţea. 7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta? Să accept că undeva sentimentul nedreptăţii nu mai trebuie atacat ci ignorat. Deşi sincer nu cred că voi reuşi asta săptămâna viitoare :)
Prietenii mei cu ganduri care oricat ar gresi eu tot ii voi iubiiiiiii
|
|||||||||||
|
|
