S-a rupt cu dinadins timpul din nou...Era o femeie frumoasă ca o istorie scurtă cântată...Poezia în sine este o trecere de sentimente de la un senzitiv de Poet către o mulțime de oameni suferint trăirile Lui. Tatiana Stepa L-a adus pe Bunul Dumnezeu în versuri. A înviat Poezia. Punea cu o pensulă nevăzută - Dumnezeule ce verb la trecut mă doare - sunete colorate pe versurile amușinând de senzații și miros aprins de diluant de suflet. Domnule pe mine mă droga pur si simplu cu senzații și aprinse amintitiri...Eu am început să nu mai cânt folk ascultând-o pe Tatiana. Păi în comparație cu ea cam toți ar fi trebuit să tăcem. Avea apoi o nevăzută împlinire în tonalități, o tristețe vibratilă ce făcea bversurile și literele să se miște asemeni firelor de iarbă...Era o spălare cu sensuri și iubire glasul ei. Și a fost mamă și a fost iubită și...a fost. Noapte bună tatiana în lumea femeilor mângâiate după o viață preaplină de suferință și tristețe.