1. Despre Business si IT : De la începuturile carierei mele în domeniul IT am fost fascinat deopotrivă de realizările IBM ca și entitate la cămașă albă, formată din elitele lumii, cât și de succesul fulminant și consolidat al existențelor individuale marcante în comparație cu acest gigant...sau în fine, cu giganții IT. Pur și simplu nua m putut să nu-i iubesc pe Bill și Steve care au detronat pe Fratele cel Mare indiferent că acesta era Albastru sau de altă esență coloristică. Iată de ce an de an aștept cu nerăbdare la începutul anului primele statistici despre piața SOHO și procentele cucerite de fiecare dintre competitori în anul precedent. Anul acesta pe http://marketshare.hitslink.com am descoperit procentele anului trecut:

2. Despre mine si IT: Mereu există o balanță în care trebuie așezate cu grija toate elementele realizării unui proiect. De la ideea de business frumos neexemplificată de un om de afaceri, antreprenor sau nu și până la ultimul timp de deployment și costuri de întreținere. Sunt enorm de multe elemente de luat în calcul inclusiv realitatea că mai întotodeauna oamenii din echipe fac diferența. În sensul acestora dar și a celor spuse mai sus ies proiecte ca la Mircosoft sau ca la Apple. Sunt open source sau pe bani. Cu toate cele implicate. Sunt deschise către viitor sau limitate la prezent. Oricum însă am face ceea ce ne dorim este VICTORIA. Adică finalizarea proiectului. Procentul nereușitei după IBM este imens: 57% dintre proiectele pornite nu se termină. Și asta din motive care de care mai diverse. Cinic de statistic tot 57% din cele 57% eșuează din pricina comunicării și colaborării între cei implicați în atingerea targetului, de la stakeholderi și până la ultimul inginer ce asigură deploymentul. Iată de ce pare că dacă vom vrea să avem succese trebuie să formăm lideri reali, oameni multilimbaj și muticomunicare precum și șefi de proiect agili. Pe bune: 57% este dureros de mare, de mai mare decât măcar 50% care înseamnă esența jocului. Căci până la urmă de joc este vorba nu?

 

3. Despre mine si colegi: Frumoși, tineri, doritori de zbor, uneori bolnavi și răciți însă mereu viețuind și în sufletul meu. Oameni buni!

 

4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Iisuse hristoase Fiul lui Dumnezeu mântuiește-mă pe mine păcătosul și nevrednicul robul tău! Părintele Jurcan mi-a scris și musai să merg să-l văd. Va pleca în Germania la o conferință și știu cât de împlinit va fi purtând cuvântul Domnului într'acolo.

 

5. Despre mine si management: Încerc să zidesc și să mențin castelul acesta.

 

6. Despre mine si sanatatea mea: Am pneumonie interstițială, diagnostic sumbru de inimă prea mare și diformă în fotografii și concediu în regim de urgență :)

 

7. Despre mine si mine: Cu sânge din sângele meu când voi învâța să zbor nu o să uit să-mi scriu despre Cer.

 

Înainte de toate vreau să vă spun că o mare bucurie mă încearcă. Așa cum cei care mă cunosc știu: eu nu sunt canonic. Adică deși am studii teologice nu pot sluji în Biserică. Din păcate la ceasul când am ajuns în preajma Domnului, după ce parcă alergam de El, era oarecum târziu. După ce am ajuns în preajma Lui nu am mai putut pleca deși drumurile au început a se îndepărta. Am greșit și de atunci și iată că s-a terminat oarecum acest drum. My fault!

O primă revelație trăită din studiul Sfintei Scripturi a fost aceea a răspunsului la întrebarea: De ce Bunul Dumnezeu nu l-a făcut pur și simplu să dispară pe diavol atunci când el a decăzut în gloria-i deșartă? Ar fi avut de bunăseamă puterea să facă asta căci El l-a creeat? Răspunsul relevat atunci de către Bunul meu Duhovnic mă mișcă și acum: pentru că Dumnezeu nu este numai Bun și Milos ci pentru că El este și Drept! Nu ar fi fost cinstit și drept față de creaturile Sale dacă ar fi făcut asta, dacă l-ar fi făcut să dispară. Este deci trist să nu poți să fi blând și bun dar și drept. Șansa mea s-a conturat ulterior în viață și nemaiavând de-a face cu slujirea lui Dumnezeu am încercat să aplic principiile acestea în viață.

La 24 de ani eram manager și alături de un senior manageri și de oameni înțelepți am aplicat principiile așa cum le știam eu atunci. Fără de citire sau orientare. Și oamenii aceia mi-au rămas în suflet. Azi mă întâlnesc cu ei și ei zâmbesc. Și povestim. Unii dintr ei ar fi putut atunci să fie părinții mei. Poate de asta veneau atât de cuminți, unii aproape de pensie, de la 7 dimineața să mă asculte vorbindu-le de computere. Nu știu. Ceea ce știu este că erau acolo și că și-au adus apoi copiii și cunoscuții și umpleam o sală cît o sală de nunți.

Anii au trecut, am ajuns să fiu leader sau manager, mai mic sau mare. Am încercat mereu să nu uit că obligația mea este să aplic regulile în spiritul lor și nu absurd în litera lor. Am învățat că regulile sunt făcute să-i elibereze pe oameni de stres și nu să le provoace stres suplimentar. Am înțeles că cei care respectă regulile nu sunt tâmpiți, sau fraieri, sau proști. Ei sunt civilizați.

Am regăsit apoi citatele Sfântului Apostol Pavel (epistola către Romani, capitolul 12):

6.	Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după  măsura credinţei;
7.	Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură;
8.	Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!
9.	Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine.

 

În urmă cu peste 15 ani îmi începeam, într-un gest definit drept nebunie de toţi prietenii mei, la numai puţin peste 25 de ani, aventura profesională de manager, asumându-mi fără de teamă, numai dorinţă şi vis, această încercare. Am realizat un plan pe 5 ani (nu era departe de epoca cincinalelor :D) de informatizare a fostului Institut de proiectări din Alba Iulia, la acel moment, nou privatizat cu metoda MEBO. Una dintre magistralele de dezvoltare planificate era aceea a alegerii şi implementării unor soluţii de proiectare asistată de calculator. Atunci am cunoscut planeta AutoCAD de la Autodesk şi sateliţii ei. La acel moment a revenit în România un om sufletist, Cristian Dumitrescu, din Canada, care a întemeiat A&C International într-o oaza de frumuseţe, undeva în Bucureşti. Un om admirabil cu ajutorul căruia am realizat şi pus bazele soluţiei implementate. După cum ştiţi, în ultima vreme, la nici un an de la integrare, are loc o preluare agresivă a tot ce înseamnă producţie în RO de către companii străine. A&C International părea că rezistă. Aşa cum părea şi Graphisoft, la Budapesta, singurul competitor real pe produse de arhitectură asistată pentru Autodesk. Graphisoft a fost cumpărată de Nemetschek. A&C a fost achiziţionată de Man and Machine Software, tot din Germania, ca şi Nemetschek. Probabil că la asta se referea domnia sa domnul Brucan (sau tovarăşul?) acum 20 de ani... Detalii la http://www.autodesk.com şi la www.acintl.ro

Pare o veste de colţ de pagină însă vă asigur că nu este: "My SQL a fost preluat de SUN Microsystems". Cred că asta este mai tare decât înghiţirea lui Compaq de HP, a lui Yahoo de către Microsoft (ştiu că încă nu e finalizată...) sau al Graphisoft de căre Nemetschek. Părerea mea :)

Săptămâna asta fratele lui Caly a trecut pe lângă  moarte şansa lui fiind unul dintre cei cărora li se dau tot mai puţine şanse aici, în RO. Un medic tânăr, neorientat către şpagă ca mulţumire pentru lucrul bine, excelent, făcut. Să-i dea Dumnezeu sănătate şi putere să lupte cu sistemul. Am povestit cu o mulţime de prieteni pe care de mai multă sau mai puţină vreme nu i-am mai văzut. Ei sunt bucuria mea permanentă. Oameni deosebiţi. Şi obosiţi în ultima vreme.

Şi trendurile adreselor pe WWW în 2008 sub forma unei hărţi de metro: http://informationarchitects.jp/start/

 

 

 

                     

 

De multe ori în viaţă am admirat realizările comaniei IBM în domeniul cercetării IT dar nu mai puţin am admirat realizările companiei Microsoft în planul marketingului şi realizărilor financiare. Am fost şi sunt fascinat de Mac World şi de Cherry peste Linux dar am iubit şi productivitatea dezvoltării de aplicaţii sub Microsoft. În fapt am asistat la lupta dintre împlinirea necondiţionată a unor visuri, ce s-au dovedit a fi de nişă, versus împlinirea unor feedbackuri ale clienţilor de pe piaţa SOHO. La final rămân esenţiale statisticile şi răspunsurile pieţei largi. Nu poate sa nu fie admirat Microsoft care reuşeşte să controleze peste 90% din piaţa sistemelor de operare, peste 75% din piaţa browserelor în contextul în care tehnologiile promovate de companie sunt mai ieftine decât cele ale lui Apple şi muuult mai scumpe decât freeware market. Deci nu este vorba de bani deşi pare. Să fie vorba numai de marketing? Cred că da având în vedere că Apple a învăţat ceva de la Microsoft în reclama cu ultimul lor Laptop în plic deşi sunt deja pe piaţă Laptopuri mai performante la toate capitolele (http://blog.emag.ro/2008/01/31/macbook-air-pentru-ca-mi-s-a-umplut-paharul/). Binenţeles că musai trebuie să ai şi un produs cât de cât să faci asta :). Trăim vremuri în care arta de dragul artei încă mai merge în segmente de piaţă tot mai mici şi mai înguste însă se pare că şi ultimii mohicani se dau pe brazdă. Spuneam acum ceva vreme prietenilor mei că a vorbi încă de portabilitatea lui Java atunci când piaţa sistemelor de operare este 92% Microsoft, începe să devină un zâmbet sarcastic înlocuind entuziasmul de acum 10 ani. Statisticile pot fi urmărite la: http://marketshare.hitslink.com/report.aspx?qprid=8. Deci dacă mă veţi întreba azi cum să vă testaţi aplicaţiile WEB mai bine vă voi răspunde şi vă voi sfătui să o faceţi cu Internet Explorer. Dacă mă veţi întreba unde cred că va fi de dezvoltat produse software în următoarea vreme vă voi spune să căutaţi să scrieţi producte pe piaţa Microsoft. Dacă mă veţi întreba unde să vă concentraţi politica de resurse umane ca şi tehnologii vă voi recomanda să priviţi către Microsoft şi să nu vă mire penuria de dezvoltatori pe Java. Dacă mă veţi întreba cum să decideţi optimizarea siteurilor şi portalurilor vă voi sfătui să o faceţi pentru SE de la Google şi eventual Yahoo.

 

 

 

În mod periodic revin şi stau pe o piatră simbolică asemeni proorocului Isaia privind zidurile Ierusalimului. "Acolo statum şi plânsem" zice Cartea Sfântă. Îmi pun mereu întrebări esenţiale domeniului în care cu ajutorul Bunului Dumnezeu lucrez şi anume acela al tehnologiilor informaţiei. Una dintre întrebările pe care repetitiv mi-o însuşesc pentru a-i răspunde este: care dintre domeniile aplicative ale IT este cel mai util? În acest an răspunsul a venit din partea unei tehnologii numită "Brainfingers" (http://www.brainfingers.com/). Urmăresc de fiecare dată cu interes  orice material şi idee promovată în lumea fizicii de către distinsul geniu Stephen Hawking (http://www.pbs.org/wnet/hawking/universes/html/univ.html). Îmi plac teoriile sale şi mai ales faptul că după 20 de ani a acceptat că a greşit :) Este un Om superb. Dar nu despre domnia sa vreau să vorbesc acum. În filmele pe care le-am urmărit cu mult interes m-am simţit mândru din punct de vedere profesional de sistemul de calcul care îl ajută pe profesorul Stephen Hawking să poată muncii şi trăi zi de zi. Iniţial am crezut că toate comenziile date computerelor scaunului domniei sale necesită o interfaţă specială software şi una hardware bazată pe un fel de joystick sau trackball aflat pe braţele scaunului. Mare mi-a fost bucuria să descopăr ca acea tehnologie de origine rusescă ce permitea piloţilor de MIGuri să piloteze avioanele numai cu mişcarea capului a fost dezvoltată la dimensiuni nebănuite, permiţând exploatarea unei interfeţe grafice "normale" (utilizabilă în fapt cu dispozitivele periferice cunoscute uzuale conţinând obiecte grafice de interfaţă comune) cu ajutorul mişcărilor oculare şi cu mişcările, imperceptibile ochiului liber, ale muşchilor feţei. Impresionantă realizare mai ales că ea este total funcţională şi cu eficienţă maximă. Acest lucru m-a îndemnat şi anul acesta, ca şi anul trecut, să spun că, din punctul nostru de vedere, cel mai important domeniu aplicativ al tehnologiilor informaţiei este domeniul interfeţelor om-maşină. Interesant este faptul că de ani buni IBM are un departament special dedicat acestui domeniu.

 

 

 

 

În anul revoluţiei la noi, Marea Britanie şi Franţa pregăteau de zbor bijuteriile numite Concorde. Avioane supersonice, ce atingeau in zbor peste 2 Match, destinate iniţial protipendatei şi celebrităţilor, planificate a fi realizate într-un număr de 500 de unităţi şi realizate concret în număr de numai 9, acestea trebuiau să realizeze o revoluţie pentru zborurile transatlantice. Americanii au preferat să stea deoparte de acest plan îndrăzneţ deoarece el nu era fiabil din punct de vedere economic. După celebrul accident de pe aeroportul fanion al Franţei (purtând numele celebrului general), cînd la numai 90 de secunde de la decolare, peste 130 de oameni mureau arsi de vii, o mulţime de bani au fost investit în securizarea suplimentară a visului zburător. La ceasul negru la care turnurile gemene cădeau în New York, un Concorde schimbat la faţă, zbura de de la Londra la jumătatea Atlanticului şi înapoi. Avea să fie ultimul zbor. Azi, acest vis realizat, deşi frumos şi performant, deşi realizat la vârful tehnologiei mondiale, doarme undeva în muzee. Acest vis realizat la cel mai înalt nivel de calitate, a îngropat, ce puţin deocamdată, industria britanică de avioane, deşi a constituit baza şi suportul lansării industriei franceze şi ulterior al celei europene de aviaţie. British Airways a cumpărat 5 bucăţi şi a pierdut.

Vă întrebaţi probabil de ce această istorie şi poveste despre un vis mort şi IT? Unde să fie legătura? Cred că această istorioară identifică diferenţa fundamentală dintre calitatea de nivelul visului şi pregmatismul cenuşiu al calităţii cerute în viaţa de zi cu zi. În proiectele IT, ca şi în viaţă, nivelul calităţii posibil a fi realizat, trebuie să fie sincronizat cu condiţiile reale cerute. Un proiect presat a fi realizat la un nivel de calitate peste cel posibil a fi realizat poate duce la cheltuieli materiale şi organizatorice mai mari decât bugetul alocat. Există o legătură directă între banii investiţi într-un proiect, calitatea cerută şi cea oferită. Concorde a investit bani prea mulţi în 9 avioane supercalitative care au murit în contextul afacerii. Lumea reţine doar tristeţea stingerii acestui vis realizat nu şi calitatea de vârf. Este un mort perfect. Deci suntem de părere că trebuie ca principiul agil al adaptabilităţii cerinţelor la dimensiunile calitative maxime ce pot fi obţinute să fie aplicat corect în toate proiectele IT. De asemenea companiile trebuie să-şi conştientizeze nivelul real de implementare calitativă pentru a "se întinde cât le permite plapuma" în achiziţia de proiecte. Este tentant ca şi câştig să vrei să faci software încapsulat pentru sateliţii Ariane însă dacă nu poţi atinge nivelul de calitate cerut poţi să îngropi proiectul(şi dezvoltatorii italieni au simţit asta pe pielea lor la lansarea unui satelit european ). În acest context Agile XP sau Agile SCRUM sunt teribil de interesante, însă fără a avea echipe de oameni echilibrate, complete şi foarte bine pregătite ca şi metodologii specifice, eşecul va fi garantat. Unde? La costurile implicate şi la nivelul de calitate obţinut.

Tristeţea mare este că nimeni nu îşi mai aduce aminte de Concorde deşi nu a murit de aşa de multă vreme...

 

 

 

 

Cu mare bucurie am avut sansa de a povesti cu un drag prieten mie, Mircea, implinit nu numai ca si senior developer ci si ca "iubitor de intelepciune", adica filosof cu acte in regula. Ca orice filosof adevarat Mircea este un credincios pe masura si sprijinit fiind de Bunul Dumnezeu si de un prieten la fel de visator, iata ca s-au incapatanat sa sprijine intr-o lume derivata spre on-line, mirosul aceal unic al hartiei proaspat tiparite. Mircea si prietenul sau au deschis o librarie, si nu una oricare, Oxford numita, aceasta pentru a ne da noua celorlalti, poate ca batrani in iubirea noastra de hartie pipaibila cu mana, sansa de a citiiiiiii (cu 7 de i caci noi credem in divina revelare a sensurilor dincolo de LCD si HD). Avem iata sansa sa comandam carti pe care distribuitorul purtand nume de marele fluviu, amazon, nu le livreaza in Romania.

Este vorba deci de implinirea unui vis, despre sansa unor comenzi de carte de pe Amazon cand nu se poate inca in Romania si mai ales despre prietenie si dorinta de a reusi.

Iata datele unde puteti da o fuga (imi cer scuze ca din pricina racelilor succesive ce ma trantesc in pat nu am ajuns dar voi merge de bunaseama cum ma fac bine) sa simtiti puternica respirare de vis:

LIBRARIA OXFORD CLUJ, B-dul. Eroilor 42(in curte), Cluj-Napoca,

www: http://www.carte-academica.ro/

 

Sa nu uit de IT: am reusit sa-mi instalez toate driverele pentru Laptopul meu Toshiba venit pentru Vista si fara de sprijin pentru XP (care zboara pe 2 GB). pentru cei ce cauta drivere ATI in context AMD le recomand pe Google Catalyst.

 

 

 

Acum ceva ani, intr-o era pe care scria numai cu "albastru" pe sistemele de operare, a aparut si a invins Goliatul, un David cu ochelari interesanti si cu minte ascutita si pusa pe pozne. A inceput pentru mai bine de douazeci de ani un razboi teribil in spatele literelor magice: S. O. sau englezeste O.S. A aparut si a disparut ca o cometa (si nu avea nume de telescop :D) OS/2, botezat de cei hatrii un semisistem de operare :D Acesta era insa o revolutie a anilor 90 si a anuntat ceea ce azi devine realitate. intoarcerea la colaborare dupa razboaie fara sens si procese pe masura. Va mai amintiti de Novell? Cei mai tineri probabil ca-l stiu de la SuSe insa cei mai in etate (mama ce batran sunt in tehnologie :D) isi amintesc cu siguranta de Netware 3.12 ca versiune de baza. Apoi a venit Netware 5.0 si Active Directory la oponenti adica la Windows. In timp ce Mac OS isi pastreaza pista sa de alergara dedicata elitistilor iar IBM OS xxx (370, 390, 400) defineste cuminte piata greilor numiti Minicalculatoare, pe piata sio pe pistele centrale si de "nenisa" (segment de nisa se poarta si este la moda asa ca am luat negatul lui compus :D) sistemele de operare sunt Winows (Longhorn cu cele 8 variante si nume derivate) si Linux (cu cele peste 2 la 8 sheluri specifice). Si intre ele, parea ca dispare, Novell si compania, strecurati parca in spatele cameleonului dulce ;) Deci: iata ca virtualizarea in ambele sensuri devine realitate: SuSe si Longhorn sau Linux si Windows sau Novewll si Microsoft. Filmul are sub 10 minute deci merita sa-i acordati acest timp.

De ce cred ca este acesta un pas important? Pentru ca va fi oligopol legal si nu monopol :) Ce ma intristeaza este marea masa de visatori de la Ubuntu, Xubuntu, Kubuntu, Simple Mepis, Mandriva sau Bea si Bianca. Nu cred ca vor mai avea sanse reale. Si tocmai cand parea ca Cherry bate si  Apple...

 

Aici este linkul: http://www.moreinterop.com/ enjoy the fusion!

 

 

 

Titlul cu pricina a lui Erich von Daeniken mi s-a parut a implini cel mai bine ziua de azi. Bucuria mea a fost deplina din pricina unor discutii deosebite cu oameni deosebiti. Am avut ocazia sa rememorez Java pura si frumoasa alaturi de experienta atator ani si de pedagogicele (paeda gogia - indrumarea copiilor) studii de peste timp. A fost o bucurie sa discut cu oameni tineri, deschisi, frumosi la suflet si la minte! O mai mare bucurie nu se putea decat aceea a recunoasterii mele cu ceva vremuri si vremi in urma :) Si deasupra tuturor revederea unui prieten drag ce-mi purta anii tineretii alaturi de chipul lui de om BUN si ISTET umbland cu inima larg precedandu-i pasii, vorbele si gandurile. Din pricina prea multelor discutii preplanificate nu am reusit sa ne intalnim dar eu sper sa ne regasim in acest atat de rapid evoluant Klausus Burg, oras inchis :) Si inca o data am regasit confirmarea anumitor concluzii nu de multa vreme trase. De data asta de la un briliant de om aflat nu inlauntrul ci in afara sferei. Aceleasi concluzii le-a dezvaluit ca si pietenii mei din sfera si ca cele ale mele pe cand eram in sfera. In fapt ziua de azi si oamenii deosebiti cu care am povestit mi-au linistit inima in bucuria revederii si discutarii de care imi era atat de dor si care credeam ca murise undeva in anularea de roluri organizatorice in defavoarea unor roluri limitate, monotone si prost platite. Suntem categoric in faza depersonalizarii in favoarea castigului insa deja lupta se intoarce.

Stiu ca e greu dar numai dati cate un ochi pe zi si vedeti ce iernoasa primavara se anunta! Merita!

 

 

                   

 

 

                             

 

The morning did jump into my soul with a fresh and hard air and soft lights swimming in white. It’s first snow this year. The holidays are here and a unique sensation of childhood smells like hot apples with sugar…But I can’t have one now because of my diabetes so the winter is coming only with nice white lights on the soul.

 

A technical approach today I’ll sustain that the management by example is maybe the hardest but the most successfully management style. The model could be similar with the work made by a teacher in first class learning children to write with his hand on little hands catching the pencil. It’s similarly with the Shepard and her sheep or like the God with the people. I believe in that management by example and I applied it all the time. Today was another wonderful day that confirms me that reality. But it’s hard, it’s stressing it’s not easy to be implemented. It’s easier to “take the hot potatoes from fire with the hands of others”, or it’s easier to give orders and to see everyone moving on invisible wires. It’s not comfortable to explain all the time, to respond all the time to questions, to receive any frustration of your colleagues and your people; it’s hard to remain calm sometimes. But the unique taste of a successfully end marked by tired lights and the sentiment of finalizing a full day for them, for the colleagues, for the people is priceless. It seems that the life has sense and each second is like a huge price.

 

And I admire Clay which is waiting a new funeral, the third in this year. At the beginning was her mother, than her grandmother and now the sister of her mother. I admire her and I’m feeling me not usefully in helping her just a little bit somehow. I can just pray for all souls.

 

I’m waiting the meeting for the poor children to close a cycle.    

 

                           

 

The autumnal dreams are lightning a cold winter wakening up under the first corner of cloud on the sky. The first white tracks of angels are dancing between the wires of night and the leaves still dressing in green are looking about an impossible kiss with an other waving green leaves. The wind is tricking the line of possible and the hot approach draws an imperceptible breadth through the air.

 

Like the orchestration in SOA or the business light in SOMA an invisible sign draws invisible fingers touching the hope of green.

 

Today I’ve presented the SOA and SOMA concepts to some colleagues. We’ve spoke also about the delicate point of it: the necessity of brilliant orchestrations! But until the orchestra please think to the masters that will think each service from their open, generally, meta-oriented interface until the independence by the conglomerate data layers. Of course Oracle needs SOA2 or something different to keep the data into their “point of profit” but the future will be not a closed DBMS. The future is of universal spheres, green and happy like a thank you universal service.

 

So please: “Allegro ma non troppo!”

 

 

 

 

 

                 

 

Yesterday I’ve saw a movie named The Barbershop. It was an interesting movie with a lot of sensible seconds moving directly throws soul until the sign of tear on face. It lives like movie about an old American barbershop (from 1958 – of course younger than the oldest barbershop of Figaro ;)). The central idea was not the barbershop or a white talented barber working and been better than a young nagger rapper, the central feeling was the neighborhood and the specific culture behind. It was a nice story about the real black soul from the pimp in the area until the good cop and a lot of memories about Dr. Luther King, the wars, JLo and Oprah, from the African emigrant in loved by poetry until the educated rapper. This nice and musical underlined movie remembered me about a sensitive practice from my professional existence. The cultures and their involvement into any business implementation are not simple and easy to be avoided elements.

In fact in all my peregrinations from a head of the world to other head of the world were underlined this important and critical factor.

And I think the language and the talent or knowledge is not enough to assure the success of a business made by a culture to other culture. And I’ll not speak here about the specific corporate cultures that are also strong elements in implementation of a business. I’m speaking here about the percent of matching between the specific cultures.

A key element into integration of our culture I think is the action and reaction in communication. The feedback of specific Romanian culture is more gestures oriented than the verbal one. The communication and feedback is in case of Romanian culture more oriented to think and deduction and not to directly communication. The creativity as recognized attribute for this nation and culture is pushing the communication partner to the level of crossed-words or to the level of analysis and synthesis throw deduction.

The feelings and sensations, the problems generally will be dressed in some gestures, movements of body, lack of verbal communication and isolation. Even the happiness can be isolated until its level of personal bordering sphere. That's the isolated happiness.

To understand and make a stable team of persons, of people need some time and effort. I don’t think in applicable predefined models of team building taken directly from other cultures. The creativity, the inspiration makes from the Romanians workers, with a huge sensitive capital and with brilliant intelligence, a very good investment for any capital but the cultural impact can generate large fluctuations in stability and maintaining of level of satisfaction.

The most delicate aspect is here that’s follows after a bad communication. It comes the “final point” without any sign. It’s about “nodes and signs”.  Any manager must be very carefully to feel and act. It must see the signs to avoid the nodes. When on a wire are too many nodes the wire will be broken.

That’s why we tell that the key of business implementations is to take care by the signs to avoid the nodes.

In that context a dictatorial or an authoritarian management style will fail into an unproductive business, as an incompetent one. There are a lot of business examples kept into an unproductive “step by step” movement.

I really believe in persons and not in human resources, in the synergy of cultures and not in the fight between them or in the green cross of cultures.

 

All these ideas were coming from these pictures taken today in my weekly road to Daria. Hope you enjoy them :)

 

                                                                          

And a some interesting link today: http://video.yahoo.com/video/play?vid=1006571&cache=1