Am vrut să scriu săptămâna și să tac. Dar nu pot. Mă mănâncă ceva însuflet. Ieri, coborând pe Rosseti cu taxiul am poposit zdrobitor, deși numai așa ca o fărână de clipă, cât îi ia mașinii să ia în siguranță curba, am poposit zic cu ochii în curtea căminului de copii sau centrului de copii...În poartă, adică după poarta impozantă, desigur metalică, desigur înaltă, desigur închisă, nedrept dar explicabil, nu-i așa, de închisă, stătea o mare doamnă iubitoare și păzitore de copii, cam la o circumferință ca a mea, adică metrică deja, cu chip de troică (doică cu trei țâțe, două vizibile și una invizibilă cu care dă laptele nevăzut gurilor sufletelor copiilor nimănui să sugă până la anonima lor trecere într-un rai special alcătuit-trebuie sa fie așa, acolo, în Cer, undeva). Copiii, asemeni unor vii lacrimi învelite în trupuri de om, priveau adânc, în nemișcare și de după poarta aia. M-a zguduit însă pe mine tristețea împletită undeva în spatele pietrelor dealului pe care coboram, de ochii doicii și ai copiilor deopotrivă. Prin retina, umoarea mea apoasă, umoarea mea sticloasă, circumvoluțiunile mele, cutia mea craniană în spate, inima, sufletul și nesimțita mea ședere în nepăsare către acasa de noapte cu noapte. Cum vă spun trăiesc de pomană ca un ban aruncat de ultimul cerșetor ca semn de sfidare a singurei reprezentări a decadenței foametei din starea de permanență.

Un bătrân de 81 de ani trecuți, cumpără icre de pește și stă atent să cheme salvarea pentru băbuța lui bolnavă, cu un parkinson asemeni lui Petre Țuțea. Își ținea băbuța de mână, tremurându-i și ei mâna albă, transparentă, urmând tremurarea ca un strigăt de GATA...Omul urmează a fi arestat și închis pentru neexecutarea unei porunci judecătorești care îl deposeda de pământul cumpărat în 75 uite-așa de Revoluție din 89 înțeleasă așa palestinian...Însă el, moșulețul ăla nu are nici MOSAD, nici prieteni în State, nici banii de la New York...Are numai băbuța lui, păarkinsonul și necesitatea unei morți în pușcărie...

Mi-e rușine că încă mai trăiesc.

 

 

 

 

1. Despre Business si IT : De la începuturile carierei mele în domeniul IT am fost fascinat deopotrivă de realizările IBM ca și entitate la cămașă albă, formată din elitele lumii, cât și de succesul fulminant și consolidat al existențelor individuale marcante în comparație cu acest gigant...sau în fine, cu giganții IT. Pur și simplu nua m putut să nu-i iubesc pe Bill și Steve care au detronat pe Fratele cel Mare indiferent că acesta era Albastru sau de altă esență coloristică. Iată de ce an de an aștept cu nerăbdare la începutul anului primele statistici despre piața SOHO și procentele cucerite de fiecare dintre competitori în anul precedent. Anul acesta pe http://marketshare.hitslink.com am descoperit procentele anului trecut:

2. Despre mine si IT: Mereu există o balanță în care trebuie așezate cu grija toate elementele realizării unui proiect. De la ideea de business frumos neexemplificată de un om de afaceri, antreprenor sau nu și până la ultimul timp de deployment și costuri de întreținere. Sunt enorm de multe elemente de luat în calcul inclusiv realitatea că mai întotodeauna oamenii din echipe fac diferența. În sensul acestora dar și a celor spuse mai sus ies proiecte ca la Mircosoft sau ca la Apple. Sunt open source sau pe bani. Cu toate cele implicate. Sunt deschise către viitor sau limitate la prezent. Oricum însă am face ceea ce ne dorim este VICTORIA. Adică finalizarea proiectului. Procentul nereușitei după IBM este imens: 57% dintre proiectele pornite nu se termină. Și asta din motive care de care mai diverse. Cinic de statistic tot 57% din cele 57% eșuează din pricina comunicării și colaborării între cei implicați în atingerea targetului, de la stakeholderi și până la ultimul inginer ce asigură deploymentul. Iată de ce pare că dacă vom vrea să avem succese trebuie să formăm lideri reali, oameni multilimbaj și muticomunicare precum și șefi de proiect agili. Pe bune: 57% este dureros de mare, de mai mare decât măcar 50% care înseamnă esența jocului. Căci până la urmă de joc este vorba nu?

 

3. Despre mine si colegi: Frumoși, tineri, doritori de zbor, uneori bolnavi și răciți însă mereu viețuind și în sufletul meu. Oameni buni!

 

4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Iisuse hristoase Fiul lui Dumnezeu mântuiește-mă pe mine păcătosul și nevrednicul robul tău! Părintele Jurcan mi-a scris și musai să merg să-l văd. Va pleca în Germania la o conferință și știu cât de împlinit va fi purtând cuvântul Domnului într'acolo.

 

5. Despre mine si management: Încerc să zidesc și să mențin castelul acesta.

 

6. Despre mine si sanatatea mea: Am pneumonie interstițială, diagnostic sumbru de inimă prea mare și diformă în fotografii și concediu în regim de urgență :)

 

7. Despre mine si mine: Cu sânge din sângele meu când voi învâța să zbor nu o să uit să-mi scriu despre Cer.

1. Despre Business si IT : În urmă cu aproape 10 ani mă înscriam pe un site care promitea să dăruiască săptămânal cele mai bune sfaturi specialiștilor IT. M-am bucurat și astfel am descoperit Tech Republic. În această săptămână am să aduc înaintea voastră un articol dintre cele care încă mai sunt gratuite pe site. Titlul mi s-a părut interesant căci asemeni Sfintei Scripturi aduce o listă cu iz Vechi Testamentar. În Vechiul Testament, prin Legile lui Moise ni se spune ce să NU facem pentru a accede în Împărăția lui Dumnezeu. În Noul Testament ni se prezintă ce trebuie să facem pentru a ne mântui. Iată de ce mi-a sărit la suflet acest articol care ne spune care sunt cele mai rapide 10 căi să îngropăm un proiect IT:

Merită citit și analizat.

 

2. Despre mine si IT: Săptămâna asta am poposit din nou în esența scalabilității. Am avut senzația ca modelele definite la nivelul arhitectural de business sunt mai ușor de înțeles din pricina ușurinței și apropierii lor de exența bussinesului. Am gândit o arhitectura la nivelurile CIM (Computational Independent Model) si PIM (Platform Independent Model) care acceptă două dimensiuni de scalare. Una verticală volumetrică și alta orizontală de business. Mi-aș dori ca să o văd implementată pentru a vedea cum va funcționa la nivelul modelelor PDM (Platform Dependent Model) si Code. Spre mila și ajutorul Bunului Dumnezeu implementarea prin modelare nu este atât de simplă pentru a putea fi totul automat. Îmi amintesc cum un prieten bun îmi spunea că cele mai simple lucruri necesită cea mai multă muncă.

 

3. Despre mine si colegi: M-am recunoscut pe mine în urmă cu ceva ani, stând înaintea unor mecanisme despre care nu auzisem. Cele bancare. Mi-am amintit de senzația aceea de liniște dată de ideea nedatoriilor și de frământările de după. Iată de ce m-am avântat în această săptămână în a spune ce și cum se învârt roțile în dulcele stil al băncii care "îți dă umbrela când este soare și ți-o ia când incepe să plouă". Am pierdut din pricine de frământare întâlnirea despre studenți însă sper că vineri va veni :)

 

4. Despre mine si Bunul Dumnezu: Student fiind la Teologie eram uimit când la rugăciunile de seară, în Catedrala din Alba Iulia, la lumină de lumânări, după ce Vecernia se stinsese de mult, simțeam aerul vibrând. Mă întrebam mereu de ce Părintele Todoran, maestrul ce ne-a picurat în suflete mierea unică și dulce a Noului Testament, a spus la un moment dat, în primul an de studii: "veniți în anul I ca îngerii și plecați în anul IV ca...nu mai spun ce".  Eram în față mereu o mulțime de oameni cântând Lumină Lină și mereu din spatele întunecat se auzeau murmure. Tristețea mă apăsa când auzeam: "Este un seminarist de la Buzău. Este cel mai tare la băut. Pe toți îi bagă sub masă. Tata lui este Preot...". Mă întrebam de ce? Cum era posibil? Căci nu scria colo: "Fericiți cei ce au Cielo...". Apoi am înțeles esența Cărții lui Iov. Și am înțeles că Diavolul îi atacă pe Preoții de mir ca o cădere, antiscara sfântului Ioan Scărarul. Adică mai întâi încearcă piticul să-l tragă pe preot în preacurvie, preamărire, necredință, iubire de arginți și leapădare de Dumnezeu. Apoi, exact ca și la Iov, vine prin Preoteasă. Da de reușeste ea să-i biruie credința și iubirea de Domnul. Și dacă nu reușește atunci trece la lumina ochilor lui, la copii. Părintele Ioan, dragul de el, îmi spunea că el i-a înțeles mereu pe preoții de mir care nu puteau îndura violarea soțiilor lor sau batjocorirea copiilor pe când erau închiși de comuniști pentru credința lor. Îmi spunea: "eu eram norocos că nu aveam soție și copii. Ei săracii erau la o adică în stare să-și mănânce fecalele ca batjocură la adresa Împărtășaniei în Sfânta zi de Paște, însă nu puteau îndura nici o frunză pe urmele copiilor lor...". Iată de ce atunci nu-ți vine a crede când vezi și știi pe un copil de preot aruncând nevăzute pietre în geamurile casei din cer a părinților lor...

 

5. Despre mine si management: Mă încăpățânez să cred că lucruile pe care le-am văzut întregite și funcționale în lumea civilizată vor funcționa și vor asigura afaceri menite să dureze. Continui să cred că managementul este arta de a conduce și ori te naști pentru asta ori nu. Când nu-ți iese rămâne numai o încercare permanentă de a aduna înainte de a dărui pentru a dăinui.

 

6. Despre mine si sanatatea mea: Tușesc, fac febră și asta de câteva ori pe zi. Or fi plămânii? Nu știu. Însă nu-mi mai iau glicemia că nu mai am curajul de a măsura ghimpele meu dat de Domnul. Dar vine vremea :)

 

7. Despre mine si mine: Am o sferă în care răspunsul este DA la întrebarea blondei, dordoloaie, la casă în Gara Mică, la ceasul dimineții pe fugă către un tren personal: "Ce-i domnule! Te crezi în occident aici? Aici suntem în România la Căile Ferate!". Cerusem să-mi dea bilete și nu aveam bani ficși. Ca să o citez.