Windows LiveWindows Live™
 
 
Gheorghe Aurel's profile"În faţa lui Dumnezeu nu...BlogLists Tools Help

Blog
    December 31

    A de coborare dintr-un an in altul

     
    La multi ani Irinuta - Dariuta-Mamaruta!
    6:52 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Feelings
    December 30

    Cu inima de 17 respirari

    La multi ani ingerul meu de fata a de 17 ani in urma cu sperante, visuri, lume in schimbare si sperante...atat de multe sperante...bunul Dumnezeu si Sfanta Maica Sa sa te pazeasca ingerul meu drag de orice picatura de ploaie, de vant, de cuvintele si gesturile rele, de umbre, de intuneric si tristete. Sanatate de milioane de ori intr-o secunda si visuri frumos desenate si pictate pe geamurile ce parca nu-ti lasa privirea sa mearga si mai departe, si mai adanc. Ingeri de viata si pace si traire adevarata si intensa a clipei cat vesnicia sa-ti mangaie puiul meu drag fiece respirare are sa vina! Si sa nu uiti sa multumesti mami tale si bunicilor tai pentru tot ceea ce printesa de inima si zana de viata esti! Noapte buna cu LA MULTI ANI ingerul meu drag Corina Ioana Pacurar. Sensul meu de tata la 17 respirari.
    6:08 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Feelings
    December 22

    Incraciunita iubire

     
            Craciun2007_AlinaSiCaly2  Craciun2007_AlinaSiValentina  Craciun2007_CalyCautaCadourile3  Craciun2007_CalyCuCadourile_2  Craciun2007_GP
     
     
    Acum 17 ani, la ceasul cand scriu acestea, eram la un pas de moarte din pricina unui vis nu numai al meu ...

     

    Viata este ca un brad de Craciun. Pachete cu surprize te asteapta zi de zi. Unele mari, altele mici, unele frumos colorate si invelite in hartii veline, altele doar in cutii de carton, toate avand inlauntrul lor secunde care te asteapta. Intr-un repetabil gest, le iei de fiecare data, invatand incetul cu incetul ca NU INTOTDEAUNA IN CELE MARI SI FRUMOASE ESTE FERICIRE SI CA NU INTOTDEAUNA IN CELELALTE ESTE TRISTETE, BOLA SI SUFERINTA. Uneori viata te ia pe nepregatite alteori nu. Ceea ce ramane in urma sunt pachetele. Ceea ce conteaza este existenta lor, desfacutul lor inevitabil si capacitatea de a gasi in fiecare bucuria existentei lui si nu a continutului sau. Uneori este posibil, alteori nu, sa te bucuri, sa  nu plangi, sa nu te intristezi sau sa-ti doresti altceva. Intotdeauna este Cineva care te asculta insa uneori raspunde Da alteori Nu la rugamintile tale pentru urmatoarele pachete. Intotdeauna insa, dupa ani, privind in urma, vezi ca deciziile care nu ti-au apartinut pe deplin par a fi cele mai intelepte. Si inveti inevitabil si mai ales inexorabil, ca singurul lucru care conteaza sunt adevaratii oameni de langa tine, prietenii tai. Vezi ca ceea ce conteaza nu sunt rautatile si ambalajele de hartie fina ce se decoloreaza in timp asemeni banilor uzati, ci esential ramane gestul acela al fiindului langa tine. Iata de ce in acest ceas vreau sa-I multumesc Domnului pentru toti prietenii mei si pentru toti neprietenii mei, caci ma ajuta prin acestia din urma sa-I pot deosebi pe ceialalti. Toata viata am crezut ca pachetul care va veni va fi "acela"! Am visat de fiecare data cu ochii si inima deschise si intr-adevar am daruit din viata mea si sufletul meu, din ceea ce am invatat si am gandit, tuturor, "asa cum ploaia cade deopotriva si peste buni si peste rai"…In anul ce o sa vina am sa fac asemenea. Am descoperit in aceasta vietuita parada de pachete ca desi secundele trec, desi durerile si pachetele cu continut extraordinar se platesc cu suferinta si dezamagire, merita sa faci totul pentru oamenii de langa tine. Multumesc Domnului pentru toate pachetele anului acesta, cu bune si rele, cum au fost ele, si mai ales Ii multumesc pentru prietenii mei care-mi fac inima din ce in ce mai larga si mai plina. De asta ma bucur si multumesc Domnului. A mai trasat si in acest an o linie nevazuta si a delimitat oile de capre inca o data.

     

    Domnul sa Va mangaie secundele ce vor veni, sa va puna in pachetele randuite pentru voi cat mai multe bucurii, surprize placute, sanatate si mai ales putere. Si daca descoperiti pe undeva o parte din inima mea sa nu va surprinda. Asa m-a daruiesc eu cu inima inainte si sufletul deschis. Naiv? Poate. Fraier? Categoric. Visator? Incurabil.

     

    Si idea sau parerea noastra despre computere ca de obicei ;)... In general in proiectele IT nu este sufficient sa ai un SDLC bine definit, oameni “infipti” in roluri, clienti intelegatori si un mediu propice evolutiei proiectului, mediu care sa reduca riscurile la minim. Fara capacitatea, responsabilitatea si capacitatea de decizie stabilite in masura echilibrata  la preluarea sau distributia rolurilor, (de la caz la caz intre waterfall, iterative sau agile) procesul nu va functiona. Am vazut foarte multi oameni valorosi murindu-le pasiunea, puterea si capacitatea in roluri nepotrivite. Am vazut si tineri aroganti, atotstiitori (si oare cum ar putea fi altfel daca nu sunt veniti in profesiune din pasiune?) cum s-au modelat in ani ca diamantele si nu am avut bucurie mai mare decat aceea de a le vedea acum stralucind. Unii insa s-au pierdut pe drum in activitati ce le-au consumat talentul, munca si sacrificiile. Vanzarea pe bani putini este prostitutie fie ea si intelectuala. Iata de ce ramane esentiala recunoasterea limitelor si a realitatilor: nu oricine poate face orice…Si aici zambesc caci atat de multe lucruri nu-mi plac J Ati observat cat de putini manageri te intreba despre ce nu-ti place? Rorie Devine, un om deosebit, spunea si sunt de accord cu el, ca vina nereusitelor este numai a managerilor si acestia trebuie sa si-o assume chiar atunci cand de departe pare totul atat de frumos si reusit. Nereusitele raman si ies la iveala mai devreme sau mai tarziu. Uneori cu bani multi greselile par a se sterge, insa e numai o iluzie. Semnele sunt clare cand fenomenul incepe sa se simta si primul este plecarea oamenilor care stau in conditiile “triumviratului” mai sus amintit, apasati insa de nepotrivirile celorlalte noduri din arborii de capacitate, responabilitati si decizii. Alte semne sunt oamenii neportriviti la nodurile potrivite J Sunt suprasolicitati, obositi, nemultumiti si inadaptati la rolurile allocate. Numai o conjunctura economica sau culturala poate mentine mai de durata aceste pozitii. Uneori oamenii se pierd pe ei insisi.

     

    Si asemeni ploii va daruiesc ceva primit de demult si de departe in cel mai pretios pachet deschis de mine:

     

     "

    Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 

     

    Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. 

     

    Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. 

     

    Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? 

     

    Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. 

     

    Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. 

     

    Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. 

     

    Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. 

     

    Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? 

     

    Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. 

     

    Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. 

     

    Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. 

     

    Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. 

     

     

    Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David. 

     

    Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. 

     

    Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, 

     

    Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. 

     

    Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 

     

    Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. 

     

    Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. 

     

    Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. 

     

    Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. 

     

    Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: 

     

    Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! 

     

    Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. 

     

    Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. 

     

    Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. 

     

    Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. 

     

    Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. 

     

    Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese."

     

    Sarbatori fericite si o Nastere a Domnului de neasemuit! Si pentru ca vreau sa va colind pe toti mergeti la http://www.youtube.com/v/Q7MEObUiKtk 

     

    2:46 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Feelings
    December 20

    Vis de lacrima in iarna

     

    Parafraza piesei Shakespeariene cu acelasi nume nu este una deloc intamplatoare. Cu vajnicii urmasi ai marelui Will am avut ocazia in doua zile ce nu pot sa-mi paraseasca sufletul, sa punem la cale “spalarea cu pietre” cum ar spune Nichita, asa de sfarsit de an spalat in alb.

    Am inceput cu ceva vreme in urma incercarea primului proiect social, intr-o nebunie si cu sanse de reusita aproape minime, avand in vedere incercarile mele repetate de ani de zile cu zeci de manageri. Acest proiect avea o dorinta poate ciudata, aceea de a identifica visurile unor copii saraci si de a le indeplini unul dintre ele cu ocazia Sfintei Nasteri a Mantuitorului nostru. Am avut ocazia in aceste doua zile (am asteptat acum pentru a se putea sedimenta sufleteste bucuria si mai ales lacrimile ce-mi cuprindeau respirarile) sa vad cum oamenii sunt bulgari de aur si plamadeli fierbinti ale Bunului Dumnezeu. In prima zi am invatat enorm cum acest gest relativ banal in perceptia comuna a copilului de dupa “nu exista Mos Craciun” s-a transformat intr-o lectie despre bunatate, team building, impotriva tuturor temerilor ce as fi putut sa le am. Insa esentiala ramane aici acea actiune si dulce aplecare si implementare a managementului prin exemple. Stand si intiparind in fotografii forfota evenimentului am vazut suflete de oameni stralucind auriu in lumina refelectata din bucatile de banda adeziva si colile lucioase de impachetat. Adunand intr-o zona comuna pachetele am simtit in fiecare dintre ele ceva vibrand. Erau bucatile mari de suflet ce inveleau fiecare muchie de pachet.

    http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=e1oxj4s.chc1xhq0&x=0&y=1ibpxi

    A doua zi, ca intr-o proorocire pagana facuta de mine, drumurile s-au dovedit stapanite de gheturi, albe alunecari si frig patrunzator. Am plecat ca intr-o caravana araba sa mergem cu sufletele catre o Mecca nedeclarata si mereu alunecanda. Nimic si niciodata in viata nu am simtit atata daruire si dorinta de bine ca in acele cateva ore de drum sir as si lacrimi si emotii si fericire izbucnind din sufletele tuturor. Am vorbit si pentru prima data in viata lacrimile nu mi-au dat voie sa fiu lung si coerent. M-am simtit stand si vorbind inaintea sfintilor toti ascunsi in trupurile unor copii. Sentimente lungi si fierbinti ce nu pot decat cu greu a fi patrunse si pastrate material dar care s-au incrustat profund in marginile inimii si-n nevazutele vibratii de viata ale sufletului. Am experimentat euharistia aceea gustata uneori in viata, a dulcei impartasanii cu paranoia facerii de bine inainte de orice altceva. Am vibrat alaturi de geniul unui copil definitiv – clar din Imparatia Cerurilor direct plamadit –, al unei nemame surpinse mama, al unui copil frumos, greu stapanindu-si lacrimile in ochii, infrigurat intr-o lume noua si straina, al unui copil de mult ascuns cu suferintele lui intre suferinte de undeva de departe din poporul ales, cu o inima cat tot universul, bine pusa in spatele unei imagini de barbat de piatra, al “uriasului meu” caci numai asa pot definii acea bunatate imensa care ii strabate fiecare vorba si privire si gluma bine spusa, al unui morosan coborat brusc din icoane nepictate sa ajute, al unui incurabil si intelept Prieten in clipe de nevoie si restriste – unic prin intelepciunea sa de copil privind la stele –, al unui artist temporar ascuns intre binarele cautari de intelepciune cu tot cu universul sau de imagini, inima, suflet si echilibru permanent, arzand de pasiune si implinire, al unui om bland si minunandu-se de fiecare lumina care cade, intr-o blandete de pace in suflet si de mangaiere la rana, am trait cum s-ar spune, cu adevarat. Daca as muri acum nu as regreta caci sunt convins ca pot spune ca am facut ceva in viata.  Atat de bucurosi au fost ingerii ca toti nu si-au scos etichetele de pe tricouri in frenezia imbracarii cu ele J

    http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=e1oxj4s.2tkfkl4w&x=0&y=-8f3uxi

    Cu ani in urma (Doamne cati au trecut …) imi incepeam cariera in “cea mai frumoasa meserie din lume”. Inceputul era in gradinile elitist semnate de sensul tehnologiei informatiei ale acelor vremuri: IBM. Sentimentele se amestecau divers lucrand pe statii SUN sub Solaris si scriind sau testand compilatoarele abia create de Borland pentru sistemul de operare OS/2. Cred ca am experiemntat mult mai inainte micuta inventive a lui Xerox numita mouse, inainte de Windows 3.1. OS/2 2.0 parea o revolutie grafica alergand parca din sensurile grafice semnate de Apple Computers.

    Era vremea la care am inteles ca dincolo de companii gigant cu nume frumoase ca IBM, Oracle sau SUN stau echipe de oameni, insa nici un nume nu iesea sa respire, sa se identifice cu numele lor. La fel ca si Coca Cola sau Pepsi sau ca Wall Mart sau P&G. Dupa 50 de ani de comunism  in care identificarea era facuta automat cu o figura, o fata, un individ, aparitia Microsoft cu fundalul unui nume ca Bill Gates parea a semana a cultul personalitatii sau ceva pe aproape(a inceput de fapt cu campanile lui Alexandru Machidon aducerea cultului personalitatii pana in zilele noastre).

    Cresterea mea in intelepciune, profesiune si drumurile prin lume dar mai ales pragmatismul si marketigul redefinit in Romania (pe fondul pe care Coca Cola pasea in Romania nu cu fabrici ci cu un sistem economic) m-au facut sa inteleg cat de pretios era un om si un nume inaintea unei companii. Cartile ulterioare si mai ales “Cladit ca sa reziste” un best seller American cu statistici pretioase asezate in cuvinte frumoase, modeleaza idea ne-necesitatii existentei unei figuri carismatice in business pentru un success de peste 100 ani.

    Cred ca asta defineste secolul care a trecut si cred ca aceleasi statistici aplicate pentru anii pe care-i traim s-ar putea sa releve exact opusul ideii cartii. Vom trai si vom vedea. M-a impresionat insa sinceritatea, comportamentul de zi cu zi, asumarea responsabilitatii si respectul pentru cei care viseaza si fac aratat de Bill Gates in ultima vreme. Dincolo de a-mi ridica in cap elitista lume Linux (cu toate cele peste 300 de distributii) si fara a nega categoric implicarea si suprematia IBM pe piata minicalculatoarelor si a numarului de inventii si inovatii in IT, cred ca meritele acestei mici companii ajunsa mare printr-un risc si o nebunie initiala imensa, merita sa fie analizat si mai ales cunoscut. Nu de dragul polemicii fac asta ci mai ales de dragul de a nu fi elitist de dragul elitismului.

    Iata de ce va propun un mic remember (chiar daca este in Spaniola veti vedea ca e inteligibil si interesant) despre biografia lui Bill Gates. Cred ca merita o ora din viata pentru a vedea si parerile amicilor lui dincolo de acuzele blue-screen de zi cu zi. Cred ca ne obliga la asta sistemul de operare pe care in acest moment il utilizam fie si numai pentru ca sub Linux nu avem deocamdata driver complete pentru Wireless, placa video la 800x1200 sau alte detalii care devin in anumite contexte esentiale (se poate seta desigur sa boteze cu ea dar trebuie “sa freci bitul” ;) ).

    http://www.youtube.com/watch?v=ZvLEnDqMCp0&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=BQdfllUuIxc&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=Ep5kX_YiJmQ&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=ioUvmYcfnWw&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=X7Ib6NgAnEk&feature=related

     

    2:10 PM | Add a comment | Permalink | Blog it
    December 17

    Lacrima din glas

     
     
                               100_1552100_1553100_1554100_1555100_1556100_1558
                         100_1559100_1560100_1563100_1566100_1567100_1568
                                     100_1569100_1571100_1572100_1578100_1580100_1581
     
    Nu credeam vreodata sa ajung sa vorbesc sfintilor ascunsi in spatele ochilor mari si intrebatori ai copiilor. Vineri seara, alaturi de colegii mei dragi, am purces ca intr-o inserata euharistie sa impachetam alaturi de sufletele noastre dragostea pentru cei care au atat de putin aici si atat de mult dincolo in aerul albastru al sfinteniei. Am impachetat alaturi de colegii mei dragi cadourile pentru copiii asezamantului Sfantul Mucenic Ciprian din Ocna Mures. Copii cu dramele atarnand - Doamne cu cata demnitate - la suflete, ne-au asteptat sa venim dintr-un Cluj alb si ascuns dincolo de neguri, dintr-un loc pe care unii l-au vazut si de care altii au auzit doar. Erau emotionati, ca o adunare celesta de ingeri si sincer sa fiu, nu credeam ca voi fi vreodata nevoit, sa-mi pun respirarile in ordine, printre lacrimile ce-mi opreau din respirare inima si mintea, pe cand de sufletu-mi ma simteam inundat. Nu se poate descrie in cuvinte, fie ele lungi, albe sau scurte verzi, nu se poate inchide bucuria pe care acesti copii au explodat-o in inimile noastre. Simteam adunand zapada pentru omul acela micut si dezghetat, cum caldura lacrimilor topeste imprejurul. Imi era un dor neostoit de copilarie, de bucuria iernii si de fericirea ajutorarii celuilat. Sentiment unic si plin de freamat. Mama uneia dintre fetite murise in urma cu doua saptamani intr-un accident feroviar. Doamne cata putere avea acel inger de copil! A invatat sa stea pe role intr-o ora si a imbratisat pe toata lumea. Am niste colegi cat zeii de dincolo de neguri!!! Unici si cu inimile imense cat un univers necuprins!!! Nu am trait degeba...Daca muream a doua zi eram impacat caci nu am trait degeaba.
     
     
    7:19 PM | Add a comment | Permalink | Blog it
    December 14

    The Soul from my wallet
    IconAndWalletWithSoul

    I’d like to thank you my colleague, my dear friend. I’d like to thank you for your effort to understand me, to tolerate me, to accept me as I am, to be with me in the same dream named Betfair, named Xoomworks, named Team, named Future, name The Best, named…
    Thank you because you are with me when I’m happy, when I’m sad, when I’m alone and when I’m not with you. Thank you because you are here for me.
    Please excuse me when I’m too tired, when I am too sad, when I’m too happy or to early in the seconds. Please excuse me about my explosive behavior, for my desire to tell you too fast, too much, too early! Please excuse me because sometimes I forget to listen, because sometimes I’m thinking to much, because sometimes I’m eating to fast or I’m walking to fast near you, because of my too complex Romanian language and too poor English one…
    Please never ever forget how much you mean for me, and try to understand that I love you much much more than I love me.
    Thank you for your effort to make me happy with your gifts today. Please excuse me because I respected the rule and I did buy you something exactly 35 RON when you gave me the whole universe defined between the God and Her Mother and the wallet.
    Excuse me because of my stupid jokes (the emotions were so big, believe me!). I’ve seen in the little icon the window open to the sense of the life and I’ve found in the wallet your soul, your love, your soft gestures. I’ve felled your fingers over the papers, your tracks of soul over the small pockets there. This wallet was full by your love my dear friend.
    You gave me everything. You make me happy. Thank you again my colleagues! You all are my dear, unique, blessed friend. You all in one and One in all!
    You guys are more than my life!

    With a wallet and an icon sleeping into my heart forever your colleague and your friend. How many souls I’ve found in my wallet? All!
     
     
                      100_1594     100_1667     100_1673
     
    11:48 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Feelings

    Timpuri cu zapada

    Azi am hotarat, in spiritul unui Blog esentialmente personal, sa introduc in antet un citat. Si nu cred ca era unul mai bun in afara Sfintei Scripturi insa stiu ca cei ce ma cunosc s-ar fi iritat din nou din pricina unui mereu repetabil verset din Sfanta Evanchelie de la Matei , capitolul 7 versetul6. Vreau sa-i linistesc pe cei care din diverse pricini s-ar indoi ca el nu se mai aplica in existenta umila ce inca ma separa de praful si pulberea de stele ca el este mai actual ca niciodata in viata mea :) Pe cei care cu dragoste frateasca imi asteapta trecerea dincolo de punct asemenea le spun sa mai aiba "nitica rabdare stimabile" ca sa citam iata din nenea Iancu.

    Lasand insa zambetul prea matinal deoparte trebuie sa spun ca acest citat din intelepciunea cred eu insuficient exploatata (iata ce capitalist extrem pot fi mai ales in exprimare) a marelui Petre Tutea este mai actual ca niciodata. Aseara tarziu, intr-o clipa deja cotidiana de prelungire a zilelor pana in miezul rece si plin de nesom al noptilor mele am aflat despre tragedia unui accident (care deja par a se succede la fiecare minut daca nu clipa) in care doua masini, undeva in apropiere de Sibiu, s-au ciocnit si au luat foc. Pentru o foarte scurta vreme au aparut imagini ale unui sofer incurcat in simplitatea lui Dumnezeiasca si in emotiile evidente in fata aparatului de filmat spunand simplu: "Cand am vazut masina in flacari am sarit si i-am tras afara". Televiziuea a uitat sa mentioneze macar pe clipa numele lui.

    Cu ani in urma, eram copil, am vazut cum o femeie, in gara vietii mele, Alba Iulia, a sarit si a tras de pe linii, un sinucigas de barbat, riscandu-si propria-i viata. Nici numele ei nu ni s-a pastrat. Am aflat apoi despre Hemingway care din dragoste a intrat peste operatia iubitei lui si, desi era scriitor, a salvat-o de la moarte printr-o logica iubireo-primordialo-aristotelica. Am inteles deci, in cateva secunde, despre actualitatea acestui citat si am horatat sa-l promovez aici.

    Dincolo de evidenta inclinare catre capital, in orice forma ar fi el, dincolo de nenumaratele titluri si studii si certificate de pus pe pereti, ramane gestul spontan, simplu si mai ales Dumnezeiesc prin care un om salveaza alt om. Se indumnezeieste zicem noi. Caci implineste Liberul Arbitru asa cum si Bunul Dumnezeu si-ar fi dorit. Si cand acest citat vine din intelepciunea unui geniu nu poti decat ate cutremura.

    Cei care stiu despre fascinanta lume a computerelor cu siguranta ca sunt captivati asemeni mie de cunoasterea reprezentata semiotic in opragul acestei stiinte a computerelor si eu mi-as permite sa-i spun arta. Asta deoarece cam toate notiunile tind sa isi lupte in fiece clipa dreptul la prescurtari literale. CSS, HTML, XML, JS, J2EE, etc. Cunostintele stau in spatele unor abrevieri sau litere cu intelesuri de multe ori suprapuse si se lupta pentru suprematie.

    Dintre toate acestea as vrea sa zabovesc azi asupra TDD care nu este Types Data Definition ci Test Driven Development sau dezvoltarea de software bazata sau consuda de test sau teste am zice noi intr-o adaptata traducere - scuze din nou cunoscatorilor de romana si engleza pentru orice posibila dar nedorita eroare. I*n fapt desi numele este atat de cuprinzator si desi am vazut de nenumarate ori utilizat pompos in discutiile tehnicienilor nemanageri acest termen care tine evident de SDLC sau SDP deci de o latura muuuult managerizata a problemei, putini sunt cei care pusi inaintea computerului port demonstra cum arata acest TDD.

    Bucuria mea a fost mare sa descopar pe unul dintre siteurile mele zilnice (http://www.it-agile.de/wasisttdd.html) - stiu ca este in limba germana :(( - esenta si un demo la obiect - desi nu-l recomand celor ce nu sunt cat de cat adepti de senzatii tari datorita ultimului elemnt al ioerarhiei implementate (vedeti filmul pentru detalii :D) bucuria mea a fost spuneam, sa gasesc o reprezentare pragmatica si o demonstratie concreta a TDD. Iata de ce recomand cu caldura filmuletul chiar si celor ce nu inteleg limba germana pentru a vedea ce inseamna si care sunt avantajele acestui mod de lucru si dezvoltare a softwareului. Esenta este ca prin pasi si cicluri succesive pornind de la un mediu de testare (JUnit in exemplu) si de la o ierarhie de clase data (pe 7 niveluri de adancime) se poate implementa un soft de calitate maxima, mentinand si folosind mediul de testare nu numai pentru ceea ce a fost definit ci si ca si conditie de crestere a complexitatii modelului dezvoltat. Ideea este simpla: Adu pe verde mediul de testare cu orice pas facut si mergi apoi inainte. Va las bucuria descoperirii esentei acestui mod de lucru in speranta ca va va ajuta in dezvoltarea de zi cu zi.

    Si sa nu uit! Am fost azi cu prietenul meu Mihai Popa si am cumparat si dulciurile pentru copii. Un baiat stralucit, coleg al meu, spunea daca ei si-au ales dulciurile. I-am spus atunci despre durerosul paradox al acestor copii. Probabil ca nic unul nu a calcat intr-un supermarket (majoritatea traiesc din ajutorul social alaturi de parinti si frati) si cu siguranta ca ceea ce le-am oferit nu puteau nici sa ceara caci nu-si imaginau. Nu am luat lucruri tampite caci si colegele mele au spus ca e bine si ca si-ar fi dorit si ele asa cadouri :) Insa mi-a venit o idee :D Da, iar! sau din nou :D Ce ar fi sa-i ducem pe copii undeva in viitor la un supermarket sa-si aleaga ce vor ei? Cred ca ar fi de neuitat experienta aceasta! Multumesc Lucian pentru ca discutand cu tine mi-a venit aceasta idee!

    Si in incheiere scuzele de rigoare pentru toti cei cu care colaboram: Stiu ca par a nu va sculta destul! Am sa incerc sa vorbesc mai putin si sa raspund numai cand sunt intrebat :) Ok? Dar sa nu uitati niciodata ca sunteti pentru mine mai importanti decat ...mine :) Nu-i asa ca nu sunt normal ?

    Gata! merg la lucru...E deja dimineata...

    6:26 AM | Add a comment | Read comments (1) | Permalink | Blog it
    December 11

    Orizontul dintre orizonturi

                

                       SiOrizonturi     LuminiInFundal     Orizonturi    

    Am zambit azi si apoi am ras copios privind linkul urmator;) Cu versuri...  http://www.youtube.com/watch?v=1dqxJsoFWzc

    Si m-am intrebat pentru a nu stiu cata oara: Ce caut eu in peisajul asta? Ca nu poate fi "acesta" :) Acum 17 ani eram in strada in acelasi oras in care acum vietuiesc si am vazut oameni impuscati cazuti in strada. Voiam sa rasturnam lumea sa facem cerul cer si libertatea libertate, viata viata si visul vis. Am descarcat fotografii facute in ultima vreme si am ales cateva care sa poarta sa intregeasca respectivul peisaj. Este de rasul-plansul cum ar fi spus blandul Nichita Stanescu. Am visat sa implinim lumea cu nesuferinta si demnitate dupa ce eram invatati sa stam cu demnitate in genunchi si am constatat ca singura diferenta astazi este ca acum este o democratica demnitate a statului in genunchi. Am imbatranit insa cu ceva ani si pare a fi tot mai greu sa te ridici. te apasa suferintele alor tai, te apasa necesitatea de a asta acolo si mai ales medicamentele alea scumpe de care nu depind numai ai tai ci si tu de la o vreme...

    Numai Bunul Dumnezeu deseneaza seara de seara alt cer, cu lumini in background si cu frumusete de speranta infasurata ca o glezna de femeie fina in aerul sarutandu-i mersul. In schimb orizonturile arata si in afara (vezi solutia cu lighianul de sub teava ca si preventie calculata matematic pe zeci de metri de teava - Dumnezeule ce ma mai dor genunchii!!!!) ca acum douazeci de ani - "fabrici si uzine" cum ar spune Andries - de la geamul zilnic.

    Azi m-am gandit de asemenea ce frumosi de colegi am si m-am gandit la Cortez cel care si-a ars intr-o noapte corabiile ca sa nu mai aiba drum inapoi si sa poata merge inainte. Am zambit de asemenea cand credeam ca noi romanii suntem orgoliosi, sau numai noi :) Dar nu este asa. Nu tine de natiune ci cred ca tine de jaga jaga. Cu cat cineva este mai nepotrivit pentru o haina prea mare si o palarie prea mare orgoliul pare a fi cu atat mai mare. M-a apucat rasul-plansul cand am constatat ca vremurile crezute apuse au doar noi forme. Soparlele exista. Tot pe la spate si tot printre zambete. Nimic nu cred ca poate pune in pericol un om decat pierderea ratiunii de sine si a constiintei de sine.

    Cred ca merita vazut filmul despre Alexandru cel mare sau machidon zis. Recomand cu pasiune sa faceti o pauza a filmului cand priveste cerul din alpii himalaieni si cand toti cei din jurul lui vor sa se intoarca. Numai el pare stapanit de el insusi, de acel demon neinteles al sacrificiului de sine pentru dragul unui vis. Este aceeasi esenta cu Antoine de Saint Exupery cand spunea ca "o gramada de pietre ramane o simpla gramada de pietre atat timp cat un om, purtand in el imaginea unei catedrale, incepe sa o contemple". Cu certitudine ca Alexandru avea lacrimi in ochi. lacrimi de firbinteala de vis aflat dincolo de limita intelegerii celorlalti, dincolo de un frig rupand oasdele dinlauntru dincolo de posibila respirare...urmatoarea. Scriam intr-o poezie mai veche despre cum < stau intre doi ingeri orbi si nu mai stiu de unde rasare soarele>. Azi am vorbit de Daria si mi-a umplut inima de bucurie si sens desi mi s-a intristat inima ca poate va pleca departe... Si poate ca iarasi orizonturile fara jaga jaga ma asteapta din nou. ca sa nu ne rispim inainte de vreme intre arogante de cuceritori invatand a merge in picioare.

    Ma doare sufletul de perpetuarea raului in stil soparlistic acolo unde competenta este limitata de frontierele cu sarma ghimpata ale sufletului. "ING si DiBa Bank sunt in Frankfurt am Main si Nokia este o companie multinationala" - si aici citez din prietenii mei. Cel mai mare dar al Domnului pentru oameni este liberul arbitru si ajutorul necerut este perceput ca si agresiune.

    Am sa vorbesc despre SOA pe scurt: Este nevoie de un orchestrator de geniu si de o planificare perfecta. Si de asemenea despre Agile: Ajuta-te ajutandu-i pe ceialalti!  Arhitectul este mai mult decat un inginer evoluat, el trebuie sa fie si un creator prin orchestratie in cazul SOA. Arhitecturile software nu tin numai de infrastructurile software si hardware ci ele tin in primul rand de businessul si conditiile lui de aplicare. La fel si SCRUM masterul este muuuuult mai mult decat un sef de proiect insa trebuie sa fie un bun sef de proiect! Nu merge cu oricine si in orice conditii SCRUmul. Trebuie respectate niste principii insa numai de cei care le pot intelege inainte sa le aplice si mai ales care pot sa imbratiseze esenta lui: Ajuta-te ajutandu-i pe ceialalti.

    In rest: luam si dulciurile, facem pachetele - sau le fac singur nu are importanta ca e chef de chef - le ducem si imbucuram copiii, ne infericim in paranoia noastra a facerii de bine si apoi dam slava lui Dumnezeu! ca inca mai suntem sa platim si sa suferim.

    In caldura firbinte de cozonaci si colinde...Anti jaga jaga! Ma bucura ca am stat azi ceva vreme si am gasit si pe cei care cred in ce spunea Algren, ultimul samurai. Frumosi, tineri si porniti ca si Pasarea Maiastra a lui Brancusi spre peticul de cer curat dintre orizonturile sarmuite ghimpuite desirate si zgariate. Si am inteles ca nu e totul pierdut ci numai pietruit asa, ca pentru genunchii nostri :) Si iar zicem cu versurile alea vechi si rotunde:

    Cu sange din sangele meu cand vei invata sa zbori / Sa nu uiti / Sa-mi scriiiiiii / Despre Cer :) Cei 7 de i nu sunt o eroare ;) Este o antigramatica eliberare a literelor catre cifre si a mintii catre suflet. Rugaciunea inimii ;)

    Si ceva despre cum mi-ar place sa ascult prelegeri si cursuri fara sa ma plictisesc vreodata! http://www.ted.com/index.php/talks/view/id/184 multumesc Sebastian!

     

     

    7:52 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Ştiri şi politică
    December 10

    Relative times

     

    I’ve notice that a paradox is ticking into my life. When I lived anywhere in the world, over thousands of kilometers distance from my home, I’ve visited my mother more than now when I’m here in Romania. And I think that’s why the holidays were holidays and the payments were payments anywhere in the world except Romania, our dear Romania. Anywhere in the world you can plan your time and life. Here’s not working because of the daily chaos from souls to seconds.

    I’ve read today about the balance between work and personal life. I’m smiling every time when the peoples are making differences between these two different roles from the one, unique, limited and personal life J In fact the workplace is a new community where we play different roles. And that has nothing to do with the theater or masks. The basic principles of life must assure the cohesion between all these roles. For examples I’ve found that the founders of Google are workaholics following their declarations, the majority of creators and inventors were not exactly good at their exams on personal life and just take a look from Alexander the Great until the Einstein. A very passionate and carrier oriented girl died some time ago because of this workaholic dependence.

    And I’m thinking about an example from the social psychology courses some years ago. In fact the people are acting because they like to do that more than something else at the moment of time. The peoples are drinking because it seems to be the best solution, sensation at some moment in their life. A good example is an ex-colleague of mine that sustained his equilibrium between the professional and personal life. He’s professional life was the presence on work where he was a very good executor and in his personal life was a very good knower of all clubs in the city. And he was happy. But just try to project this model for a guy 43 years old. You’ll see that something is no more working there. That’s why there is no general example and I think that this equilibrium is a good strategy but essential in life are the tactics applied on the crisis to maintain the equilibrium. I think is a period in life when the profession must be at first position and priority and are other moments when the personal life must be the first priority. Just think what’s happen if you’re announced to have an incurable ill. So I think that the equilibrium is more a strategy, a desire and the reality is based on strong principles of life, on believe and on spontaneously applied strategies. That’s why no philosophical stone or a universal advice is for that. Just consider all the time your principles for life and believe. Your mind and soul will help you than to take the better decision for you even a good decision today could be a worst in the future into another context of life.

     

    5:08 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Sănătate şi întreţinere
    December 07

    Trustable no trust

     

                                                          BinaryTree1    BinaryTree    BinaryTree2

     

    The trust is for me something “apriori” or default or a base for any business relation. But when somebody tricks me everything is broken and is not easy to have trust again. That’s why is better to have clear contracts with all your clients. My contract was also not respected.

    These days was throwing a new stone in my windows of trust. My money for previous month were not delivered into my account so tomorrow I can’t travel to my daughter and I’ve delayed, as no one in my life, the payments for my children. And I’m really nervous about that even I can’t fortune this luxury because of my diabetes.

    But God will help me to avoid in the future these thinks. My windows of trust were crashed.

    I think there are problems of incompetence. If not, is worst. But is also a basic problem: there are not enough money, in my account monthly, to avoid these dependences.

    But the holidais are here so just let it go!

     

     

     

    5:47 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Feelings
    December 06

    The esence of life

     

                            Betfair DreamersFootballTeam     BetfairHelpsDreamersBanner     GabrielaHelpsUs

     

    Nobody can go to the God without the Jesus Christ. And so true is the fact that nobody can succeed without its friends. I thanks to God because the wonderful people I’ve meet and know in my life. Some of them are still my friends after storms of seconds and invisible winds of miles didn’t destroy our friendship. The greatest support is the existence of a friend no matter if he or she is at thousands of miles distance. Sometimes is impossible to make better the sufferance of a friend but simple existence and care by his or her situation can means a lot. That’s why don’t forget these days to send two words to all your friends and don’t forget to make peace with all your enemies.

    Today a very good friend of mine, Gabriela Popa, did help me to make some poor children happy. She is a mathematics master, an international master in chess she has a native talent for graphical representations and she’s a real Friend of mine. Thank you Gabriela because you exist and the children will thank you.

    Standing today in office I’ve realized what great colleagues I have! And all are also my friends even they don’t want that :D

    It’s time for happy, celebrations and friendship!

                             BetfairDreamersEquipment     betfairHelpDreamers (2)     BetfairhelpDreamers

     
    6:24 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Organizaţii
    December 05

    Saint Nicholas

     
                               100_1541           SfantulNicolae             100_1540
     

    Most of peoples did celebrate the day of Saint Nicholas but not so many really know the life of him. He was a bishop in the Christian church two thousand years ago. He was very well known at those times because of him kindness and mercy. The custom of shoes in front of windows is coming the gesture of Nicholas made in a dark night when throws a ball of money in the house (legend mentions about the shoes) of a poor girls that prayed to God to give her the chance to marry with a rich, loved boy.

    In fact he participate as Bishop to the ecumenical synods after year 325 bC where an other bishop named Arie sustained that the Holly Mother was just an ordinary woman and Jesus was only a ghost. Even he were recognized as the most gentile bishop in the world when Arie did say these, Nicholaus just slap him. After that, in the ocean of surprised unquestioned questions of other bishops, he renounced to the symbol of bishop: his precious Bible – on that times only bishops did have Bibles –and he just leave the hall. Later in the night the Holly Mother appears in its small room and gives him the Bible back telling him: “You are the bishop of Holly Mother!” Next morning he appears in the hall with the Bible and all accused him for that! At that moment the Holly Mother appears there and confirmed the Nicholas as Bishop…

    That’s why in the Orthodox Church when is present in icons the Saint Nicholas is painted near the Holly Mother and having the Holly Bible in his hand as the Evangelists and Prophets.  

    At this night please be happy and be again child my friend! God bless you!

     

    4:26 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Feelings
    December 03

    The tree of spherical dreams

     
                                                                                     Solitaire      FamilyInHolidays

     

    So many years earlier I did have the chance to make the first tree with spherical dreams for an angel of child 4 years old. He didn’t see and feel the tree of spherical dreams. He did have dreams. He didn’t speak for a while, for a long while and after that he starts to be happy. Late in the night, when the silence was almost perfect and my computer becomes sleepy I’ve decided to close the bubbles of light…He did sleep under the shining lights, globes and in the air smooth breadths of angels… That’s my sense to be.

     

    Somebody asked me these days about my madness and paranoia of making good and I decide to answer using this small and happy moment of my life J

     

    And a detail about tolerance and “qui pro quo”. When you build a new team take care that the “juniors” have a good defined way for their integration into the team. Please be carefully with their passion, energy and courage because these are the flames that keep your projects alive.

     

    5:15 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Feelings
    December 01

    The shadows of words

     
     

    Some of my friends undrelined me the idea of my not very good English Language in this Blog. I’ll thank them all and I’ll try to improove my style :D Interesting is in fact the idea that many Romanian freinds did understood the profound ideas from my words. And I’ve realised an old sense of mine becoming from Nichita Stanescu: The essentials are not the words but the not-words. The words are only like objects in the light of senzations, feelings and hot moments. The real contact with these lights is made by the shadow on the deeply wires of mind and heart. The shadows of words and the resultant feeling are the real sensations and meanings. So the words are not essantial as the sensations behind those are. So please try to feel the previous times of babel tower and come into my world with your soul and minds and not with grammar of English Language. Let’s renounce to the rules that sometimes stop the sensations. Let’s talk with sensations better than words. Put the words down as bridge to march the esence of life.

     

    "Imagination is more important than knowledge." -- Albert Einstein

     

    A good colleague asked me: Who is Daria? Daria Teodora is my little daugther ;)

     

     

    5:12 PM | Add a comment | Permalink | Blog it | Feelings