1.Care este cuvântul săptămânii? Despărţire. Este un cuvânt greu de sensuri prin el însuşi şi parcă mereu este undeva între un nod mare în gât şi un pumn de lacrimi în ochi. Sincer aş fi dorit ca acest cuvânt să încerc a-l uita cumva, sau să-l definesc cotidian undeva mai încolo...cat mai încolo. Există despărţiri şi despărţiri. De un prieten drag, de un mebru al familiei sau al sufletului, de un animăluţ drag şi fidel, de o suferinţă poate, de o neîmplinire sau de o neînţeleasă stare. Am avut parte în această săptămână de ambele sensuri: despărţirea ca şi soluţie şi nu ca şi problemă şi despărţirea ca şi problemă şi nu ca şi soluţie. Dar am încrederea unei compensaţii prin unire. Azi, am văzut suflete ascunse de frumoase omeneşti zâmbete, hotărâte să aducă binele în viaţa celor trişti. 

2. Care este gândul săptămânii? "Dogma este o formă de mister. Misterul este singura formă de eliberare a omului din mărginirea-i personală" - Petre Ţuţea

3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta?

Un link de la Gelu, definitivul meu prieten, despre perioadele cu şefi la muncă.

4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta?

 Domnului Doctor în Project Management Gelu Vac, din nou, pentru că este definitivul meu prieten, prin asta onorându-mă mai mult decât eu însumi m-aş putea vreodată definii ca prieten. Nu cred că vreodată îi voi putea mulţumi pentru entuziasmul, creativitatea, energia, ştiinţa, sufletul necuprins şi bucuria cu care a făcut imposibilul în profesiune - dovedit nu povestit - de la biletele de externare de pe pereţii de primprejur şi până la a lui Creangă, Badie. Herr Doktor viel glueck in der Zukunft!!! De asemenea vreau să mulţumesc tuturor copiilor de la Suport pentru şansa de a face binele înaintea răului, pentru înţelegerea lor filosofică a sensurilor înaintea argumentelor zbierate.

5. Ce m-a întristat săptămâna asta?

Imposibilitatea deschiderii de sferă - "Divorţul este o soluţie la o problemă şi nu o nouă problemă" - Profesor Universitar Dan Micu.

6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? Am învăţat despre Luminile lui Kant de la Bogdan şi am rămas plăcut fericibil după ce am identificat esenţa rânduielilor din lucruri şi înţelepciunea acceptării rânduilelilor înaintea tulburării lor.

7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta? Să ţi cont de sfatul bunicii mele dragi şi de mult "înRAIurită" care îmi spunea copil fiind: "Să te gandeşti ce vorbeşti, ce gandeşti şi ce faci mai cu grijă înaintea Crăciunului pentru că umblă diavolul între oameni ca să-i despartă, să-i facă să se certe şi să nu se mai iubească"

. Dar încerc...

 

 

Am făcut greșala de a reveni la Cora pentru cumpărături, oarecum cu speranța permanentă că și lucrurile se mai schimbă, nu-i așa?  Spun asta deoarece de douăzeci de ani aștept cu o naivitate soră cu imbecilitatea să se schimbe ceva...Măcar să semene cu Occidentul, măcar să aducă puâin cu respectul și bucuria Sărbătorilor, cu dorința de a vinde că este criză și ne costă, nu-i așa, orice client pierdut...Mă gândeam cu tristețe oare unde stă problema: la selecția de personal, la instruirea lui, la oboseala programului poate împovărător, la lipsa de talent de a comunica, la lipsa de răbdare din pricina vreunei nevăzute sau nedepistate boli? Cred că este însă mai profund totul. Este de acolo de unde comunismul dictatorismul ceaușismul stalinismul și aș putea continua, nu-i așa, nu au schimbat nimic în fapt. Ba au adus niște pulbere de educație acolo unde instinctele se măsurau îm palme puse sub curul dornic (nu am alt cuvând deoarece așa a fost reclama la festivalul de film, nu-i așa?) la ceasul unei mămăligi universale și naționale, deși, nu-i așa, și porumbul vine din America destul de târziu în istorioara noastră eroică și ascunzătoare în munți. Am descoperit că problema este una care ne apasă genetic, deopotrivă, care ne definește ca soluție universală indiferent de câte civilizații ne-ar supune sau ni s-ar opune. Nu cred că vom putea fi vreodată altfel, fără de sictir, ciubuc, țuică, tescovină, bancuri despre orice și oricum, șmecheri cu acte genetice și pleznitori de șanse unice cu izuri care de care mai europenizate.

Pare absurd să nu poți cumpăra două chifle de graham, așa de mâncat a la diabeticus interdicțius, umilindu-te înaintea unoer agramați care îți demonstrează, fiecare pe nivelul lui că: ”nu mă schimbă domnule pe mine nici un francez și nici o Cora”, ”puteți da foc la magazic că șeful nu vine..hă hă hă”, ”bă, nu am patru mâini! Dau la cine vreau eu nu la cine vrei tu!” sau ”vă rog să-mi prezentați marfa la control...eu controlez. nu sunt obligat să și vorbesc cu dumneavoastră. Nu vă convine faceți reclamație...hă hă hă...șefii știu că toși ciudații scriu reclamații de Sărbători.”

Nu știu de se va întâmpla ceva. Probabil că nu. Deși trecem prin mormane de gunoaie electorale și șobolanii sunt vigilenți acum. Că se aude Moșul căutând la sufletele oamenilor: nu-i așa?

 

                                                                      pozele nu sunt greșite. Așa este totul la RO-Cora.

 

 

 1.Care este cuvântul săptămânii? Criză. Cred că acest cuvânt are un înţeles puternic dinamic sau în fine, mai dinamic decât staticul pe care un substantiv comun îl subdefineşte. De la criza de personalitate, prin crizele specifice vârstelor şi finalizând cu crizele economice, toate înseamnă dinamism. Undeva acest dinamism nu stă numai în cumintea curgere a vreunui râu informaţional sau real, de ape limpezi sau în genere tulburi, acest dinamism este undeva exployibil în evoluţia sa şi, mai ales, centrifug acaparator de oameni, clipe şi sensuri. Peste trei sute cincizeci de miliarde de dolari este datoria sau îndatorarea SUA faţă de China. Ăia capitalişti la 4 ace pezidenţiale lucitoare şi democraţiate a la gold plated şi ăialalţi socialişti, muncitori şi teribil de mulţi. Unii vânzând visuri, ceialalţi având visuri, primii pe banii celorlalţi. Aşa şi cu încercarea de a merge înainte cu principii şi sensuri. Unii cu împlinirea lor şi ceialalţi cu sponsorizarea primilor. Am fost şi am cunoscut ce este RONUA. 

2. Care este gândul săptămânii? ”Americanii n-au vocaţie; îl invocă pe Dumnezeu doar ca să le binecuvânteze prăvăliile. Ei gândesc negustoreşte. Exercită stăpânirea lumii doar la casele de bani.” - Petre Ţuţea 

3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta?

Un interviu dat de un softist, plecat în anii 1988 din România pe post de evreu român vândut de Ceauşecu, om care după ce a lucrat la SUN a lucrat pentru el şi SUN şi apoi pentru Microsoft. Face CODECuri. Acest om deosebit pre numele său George a dat o definiţie teribilă a lui Bill Gates: "Eu îl văd pe Bill Gates aşa ca un fel de broscoi simpatic Kermit the Frog, căruia dacă-i dai la o parte fragila piele descoperi un Terminator".

4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta?

Trebuie să-i mulţumesc lui Călin Oprea şi trebuie să-i mulţumesc lui Gelu Vac. Domnilor fără de voi aş fi eu însumi nebănuit de deschizându-mă în închiderile altora. Ioanei Lar pentru că a dovedit boala. 

5. Ce m-a întristat săptămâna asta?

Tristeţea permanentă a citatului de la Matei 7,6.

6. Ce am învăţat nou săptămâna asta?

http://ronua.ro/CS/Default.aspx 

7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta?

Să nu fiu pretenţios cu vorbirea într'u modestie şi cu minimă reţinere de aberaţie. Încerc săptămâna viitoare.

 

1.Care este cuvântul săptămânii? Cercuire. Cuvântul diferit de încercuire, substantivare de la cerc, având nu atât sens de înconjurat de cerc cât de mișcare permanentă în cerc înainte de ieșirea din cerc, spațială, către sens de spirală cilindrică. Adică de urcare, uneori staționare și alteori coborâre. Trist este însă acel sentiment al rămânerii plane și al reluarii către totdeauna a acelorași pași, reacții și contrareacții. Este semn de cercuire. Și uneori și visurile adorm de atâta cercuire.

2. Care este gândul săptămânii?

”Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?” - 1Corinteni 1, 20

„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”

- Petre Țuțea

3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta?

Îngerașul de fetiță al colegei mele Ramona Pop. Mi-a amintit de Daria și mi-a făcut o zi frumoasă. Și floricelele din păr ale Gabrielei Asofie. Și Aurel Plesciuc cu mirarea lui de suflet de om bun.

4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta?

Colegilor mei împătimiți de fotbal pentru victoria lor pe frig și iarnă venită deja, lui Gelu pentru efortul lui deosebit pentru școlire și lui Victor Gruita pentru norocul meu de a fi coleg cu el, pentru șansa mea de a discuta la nivelul 5 despre management și leadership.

5. Ce m-a întristat săptămâna asta?

Trecerea prin operații a două colege: Ioana și Marcela. Diluarea de sensuri din lumina de program în umbra de neprogram. În esență este vorba despre ”lupta cu inerția” cea dintotdeauna.

6. Ce am învăţat nou săptămâna asta?

http://www.frankfurt.de/sixcms/detail.php?id=stadtfrankfurt_eval01.c.317693.en

7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta?

Să brusc schimb curgerea sensurilor având o teamă de neînțelegere și praf reînnoit de cercuire.

 

Care este cuvântul săptămânii? Copilărire. Un verb adus de noi din miezul său strălucitor şi unic de substantiv definind perioada de început a viaţii unui om, încă neaplecat către raţionalitatea din tot ceea ce se vede şi din ceea ce nu se vede. Sfânta Scriptură spune că a celor ca şi copiii va fi Împărăţia Cerurilor. Dar a fost acesta cuvântul acestei săptămâni copilărire datorită reverberaţiilor pe care începem în noi a le simţi odată cu venirea Crăciunului, a coborârii în amintirile cu lumini de alb şi sărbători învelite de bunătate şi milostenie. A fost deci în această săptămânâ un nou început pentru cei care nu au.  

2. Care este gândul săptămânii? ” Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.” Matei 19, 14

3. Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd săptămâna aceasta? Călin Oprea şi bancul lui ardelenesc despre Pullover.

4. Cui ţin să mulţumesc special săptămâna asta? Colegei mele Diana Suciu care pe zi ce trece dovedeşte tot mai multe aptitudini de leader nu numai de manager. Ideile ei amirosind a cozonaci pentru totţi colegii îi fac cinste şi onoare. Cristinei Mărginean, o altă distinsă colegă a mea, pentru profesionalismul, capcitatea de implementare a lucrurilor ca la carte învăţate. Şi nu în ultimul rând celei de-a treia colege a mele, o distinsă doamnă pentru care psihologia aplicată a devenit sens profund: Nicoleta Florian.

5. Ce m-a întristat săptămâna asta? Oboseala excesivă care coboară peste un coleg deosebit, datorită unei obligaţii de care şi eu mă simt vinovat, aceea  a pomisiunii respectate cu oice preţ. Mă doare că nu mai am o cale de a ridica din orele mult prea multe ce-i acoperă zilele de muncă unui dacăl adevărat, prieten al meu.

6. Ce am învăţat nou săptămâna asta? "Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită." -   Antoine de Saint-Exupery.

7. Ce nu am reuşit să realizez săptămâna asta? Să termind e citti tot ce mi-am propus. Dar vine săptămâna următoare.