Periodic in viata constat "stiirea" de dupa actiune prin care ma rusinez eu insumi de puterea si bunatatea lui Dumnezeu si de limitata mea credinta. Din nou am avut o zi plina de bucurie si implinire a dulcei realitati care spune : "fa tu un pas catre Dumnezeu si El va face o mie de pasi catre tine". In primul rand am revazut si am chiar discutat cu prieteni dragi cu care nu ne-am vazut de ceva vreme. Si tot azi am cunoscut, ca intr-o rasplata a mea din partea Domnului, doi oameni unici. Unul care a reusit prin vocea si continutul unei discutii pe Skype, pentru prima oara in viata, sa ma convinga sa ne intalnim pentru o discutie profesionala de inalta calitate si tinuta si celalat care mi-a dat sansa extraordinara de a ma bucura sincer descoperind in jur acei oameni cu care nu ma mai satur a discuta si schimba idei si experiente profesionale. Am o bucurie a comunicarii, un fel de paranoia a facerii de bine si a spusului de idei. Am invatat enorm de mult din discutiile cu acesti oameni rari. Si am inteles, revenind catre casa printr-un parc luminat portocaliu asemeni nuantelor UFO din filmelor anilor 60, ce bogat si fericit sunt avand sansa de a cunoaste atat de multi oameni buni, inteligenti si deschisi catre comunicare, adevar si colaborare in conditii de cinste, corectitudine si facere de bine in jur. Asta este comoara mea nepretuita. Si cat timp inca mai pot participa cu o idee, o experienta sau un sfat cred ca nu am trait degeaba. Catre seara am descoperit ca urasc reteaua Zapp. Nimeni nu ma poate suna niciodata si contractul cu ei ma obliga la plata a 200 de dolari daca renunt la ei...Asa ca mi-am luat si cartela pe Cosmote :) Sper ca preluarea de acum cateva saptamani sa insemne repararea acestor stupide erori pentru Zapp...ca sa pot sta linistit ca pot primii apeluri pe telefon :D...

 

Si sa nu las ITul deoparte...Tot cu ceva vreme in urma, cu un prieten si coleg, discutam despre contextul SOA aplicat fara legarea problematica de anumite SGBDuri, identificand la acel moment XML ca suport imediat (ce s-a confirmat azi de Microsoft cu formatul documentelor lor si cu migrarea catre XML si de catre cei mai rapizi vizionari, cei de la IBM, prin TAMINO ca server XML). Iata ca pe fondul pe care limitele par evidente (poate din pricina prea rapidei aparitii, poate datorita complexitatii 3D de organizare sau poate performantelor implememntarilor existente) revine ca sens inaintea OODB notiunea de OOXML. Pare ca XML va castiga. Mai este un pas: acela al migrarii tera-megilor de informatie catre XML. Interesant de citit deci: http://www.altova.com/resources_wp.html#OOXML 

 

 

 

Titlul cu pricina a lui Erich von Daeniken mi s-a parut a implini cel mai bine ziua de azi. Bucuria mea a fost deplina din pricina unor discutii deosebite cu oameni deosebiti. Am avut ocazia sa rememorez Java pura si frumoasa alaturi de experienta atator ani si de pedagogicele (paeda gogia - indrumarea copiilor) studii de peste timp. A fost o bucurie sa discut cu oameni tineri, deschisi, frumosi la suflet si la minte! O mai mare bucurie nu se putea decat aceea a recunoasterii mele cu ceva vremuri si vremi in urma :) Si deasupra tuturor revederea unui prieten drag ce-mi purta anii tineretii alaturi de chipul lui de om BUN si ISTET umbland cu inima larg precedandu-i pasii, vorbele si gandurile. Din pricina prea multelor discutii preplanificate nu am reusit sa ne intalnim dar eu sper sa ne regasim in acest atat de rapid evoluant Klausus Burg, oras inchis :) Si inca o data am regasit confirmarea anumitor concluzii nu de multa vreme trase. De data asta de la un briliant de om aflat nu inlauntrul ci in afara sferei. Aceleasi concluzii le-a dezvaluit ca si pietenii mei din sfera si ca cele ale mele pe cand eram in sfera. In fapt ziua de azi si oamenii deosebiti cu care am povestit mi-au linistit inima in bucuria revederii si discutarii de care imi era atat de dor si care credeam ca murise undeva in anularea de roluri organizatorice in defavoarea unor roluri limitate, monotone si prost platite. Suntem categoric in faza depersonalizarii in favoarea castigului insa deja lupta se intoarce.

Stiu ca e greu dar numai dati cate un ochi pe zi si vedeti ce iernoasa primavara se anunta! Merita!

 

 

 

                          

 

A curs ziua de azi asemeni luminii de rasarit dincolo de aratarea ochiului de speranta albastra de cer. Aseara am povestit cu o amintire mereu vie inimii mele, cu o ninsoare ca in povesti si un McDonald undeva aproape de Hohenzollern...Mare bucurie reveninda mereu din pricina unor visuri frumoase si dragi :). Azi dimineata am povestit asa ca de intarire de ideea de viitor intins catre implinire linistita si visata. In zi am zambit din pricina unor intalniri reprogramate circular pana la situatia initiala si mi-am amintit de intelepciunea cu rabinul si animalele care ba sunt aduse ba sunt scoase din casa ... Sa fie un conflict ambitios - din pacate muuuult prea intalnit in locul colaborarii in companiile de la noi - sau o necomunicare in grup? Cine mai stie? Oricum am ajuns la o planificare pana la urma...Am zambit amintindu-mi de cat de frumoasa si efervescenta este tineretea... Copii frumosi, tineri, scoliti psihos-logicos, voind a demonstra atat de mult si atat de repede :) Tinerete unica! maine revin cu confirmarea! (n-am pus acest semn din eroare;)...E incheierea unui dialog emailuit...si zambesc acum iar...abia astept sa vad cum arata acest ravasit de ganduri a de tinerete intruchipat chip).

Lumina sensurilor curge mereu catre cer.

 

 

                            

 

                   

 

Am povestit azi despre modul in care un ceasornicar trebuie sa aleaga rotitele de care are nevoie pentru a porni un ceas mai vechi sau pentru a face un ceas nou. Este un exemplu pe care des il dau datorita pasiunii mele pentru ceasurile automatice pentru mersul unei echipe si al unei afaceri. Romanii au mostenit expresia "merge ca unsa" :) Am regasit in esenta discutiei de azi principiile pe care le credeam ingropate de aplicarea prea adaptata a actelor manageriale si de conducere la conditiile concrete de la noi. Si sunt de acord ca principiile, adica forma ceasului, pozitia lagarelor si a pietrelor pretioase, a rubinelor, precum si cinematica miscarii nu au adaptari. Se pot face adaptari categoric in inlocuirea pieselor din ceas. Esentiale raman cateva principii elementare: o piesa daca nu are aceeasi forma cu cea pe care o inlocuieste poate ca va participa cumva la mersul ceasului dar va si "impiedica" functionarea "ca unsa" :) O piesa luata dintr-un Rolex sau Gerrard Peregaux nu va putea incalca regula formei indiferent de materialul de constructie (platina, aur, titan) si indiferent de "originea" sa. A doua regula este aceea legata de acceptanta piesei de catre intreg de catre dinamica ceasului. Desi are aceeasi forma s-ar putea ca frecarea inlagare sa fie prea mare si rotatia sa prea lenta si sa ingreuneze mersul intregului ceas. Iata de ce orice compromis ce pare functional in prima faza poate sa constituie o sursa de acumulari si cresteri de risc si, inevitabil, la un moment dat va influenta mersul "ca uns" al ceasului. Pornind e la acest exemplu, pe fondul pe care ceasornicarul este responsabil de mersul perfect al ceasului, putem concluziona ca inlocuirea unei piese este ceva natural si de dorit atat pentru ceas cat si pentru piesa, care isi va regasi categoric rotatia si viata perfecta si "unsa" la randul ei in contextul si mecanismul altui ceas. In acest nou mod de a privi lucrurile este evident ca inlocuirea unei rotite este o solutie la o problema si nu o problema in sine.

 

Nu cred ca poate sa-l defineasca ceva mai bine de atat, decat acest titlu: "Omul care a invins sistemul". A fost un american genial, care a incalcat legi absurde in timpul razboiului rece, a platit asemeni poetului Ovidiu pentru aceasta implinire de vis si s-a stins departe de casa, intr-o Islanda mereu rece, blestemand America de prea multa dragoste si dor de ea si de el ca American. A reprezentat mai bine decat oricine tara sa, caci a fost si a ramas primul si singurul sahist american care a invins si a castigat campionatul mondial de sah. Nu-mi vine nici acum sa cred ca ieri, la numai 64 de ani, s-a trecut in nefiinta si vesnicie Bobby Fisher. Unul dintre putinii visatori ai acestei lumi care a reusit sa invinga sistemul. Jos palaria, inima si lacrima Sir Fischer.

 

                                                                                

 

Multumesc Bunului Dumnezeu pentru prietenii mei...

 

 

Ieri am avut ocazia sa discut ore bune pana catre noapte cu oameni deosebiti si din aceata pricina si rari. Oricum contururi noi au prins sa se arate si un vis sau mai multe sa se dezlege. Poate fi un nou inceput care sa dea directie, sens si lumina.

 

                      

 

Trei femei in varsta de 78 de ani au fost incarcerate azi, pe perioada de 180 de zile, in vederea stabilirii vinovatiei lor. Au primit pamantul stramosilor lor, bunici si parinti, conform retrocedarilor tumultosilor ani trecuti si azi trebuie sa-si ispaseasca, cu hartiile stampilate si validate "de domni" in maini si cu lacrimile in ochi, pedeapsa. Mi-am amintit in acest stupid episod despre ceea ce mama mea imi spunea la vremea si de la titlul unui doctor in stiinte juridice: legea trebuie interpretata in spiritul si nu neaparat in litera ei. Rolul judecatorilor este acela de a limpezi dreptatea conform legilor pornind de la spiritul lor si pentru a evita exact absurdele situatii de natura celei descrise aici... Dumnezeule unde am ajuns? Legea este dura dar are nevoie de aplicarea ei cu creier si suflet in spiritul in care legiuitorul a gandit-o.

Am petrecut azi o imprimavarare parca mult asteptata de atata vreme. Am vazut ca Eminescu aproape nu mai exista in spiritul si cotidianul nostru deso azi...era ziua lui. La multi ani mai Poetule dintr-o Romanica prea aplecata catre un cotidian necultural si globular distilat in amalgamul secundelor pe care le traim.

Multumiri dragii mei prieteni caree inca va mai ganditi la mine asa ca de intrebare despre mine :)

 

 

 

                           

 

Ciara este o fetita nascuta cu o malformatie majora a inimii, malformatie care consta in lipsa ventriculului stang al inimutei ei. Prima operatie pe cord deschis a suferit-o la numai 5 luni. Insa acum nu vreau sa vorbim despre Ciara, despre lupta ei inimaginabila de a supravietuii, si nici despre zeci de copii de la spitalele oncologice care parca fara de speranta duc pe sufletul, si mai ales trupusorul lor, suferintele unor recuperari nemiraculoase si dureroase mai ales. Fiecare dintre acesti ingerasi pare a veni asemeni Mantuitorului pentru ane amintii de pacatele noastre si de sacrificiul lor suprem, al lor, al celor fara de vina.

Impresionant am ramas in aceasta dimineata, la ceasul preliturgic, de un ponei nedresat care din instinct nebanuit si magic, desi alerga si era destul de naravas in miezul campiilor unde a crescut, deindata ce intra in spitalul de copii se calma, se apleca si se lasa mangaiat, simtit si iubit de catre copii. Insa nu am uitat-o pe Ciara, fetita care si-a gasit sensul inconstient de a avea curaj si de a invinge orice probabilitate si statistica. Azi ea merge alaturi de ingerescul calut prin spitale dand speranta si un pic de sfintitoare magie fiecarei respirari, dureroase, a unui copil bolnav.

Cred cu tarie ca in viata noastra exista atat de multi oameni buni ce ne ajuta si ne transmit prin cuvintele lor adevarate, mai ales in momente grele, ceea ce Bunul Dumnezeu vrea de la noi. Si ma simt cum sunt un om norocos si miliardar de miliardar avand atat de multi oameni buni imprejurul meu. Si celorlalti le multumesc ca sunt caci altfel cum as putea sa-i iubesc atat de mult si sa-i recunosc dintre toti pe cei dintai?

Dar asa cum ploaia cade deopotriva peste buni si peste rai tot asa si salutarile mele sa va gasesca pe toti bine si impliniti.

Am citit ieri un articol despre superficiala crestere a salariilor programatorilor din Cluj Napoca. Superficial nu atat prin prisma lipsei de statistica asa cum trebuie sa fie ca si parte a stiintelor matematice (cu formule Ms. Commodo, cu formule nu cu banuieli oricat de instruite psihologic ar fi ele) cat mai ales prin concluziile cu gust de marketing neinstruit si ieftin, de doi bani, aruncat pe un site ca sa atraga. Iata de ce nu dau nici o sansa serviciilor de informatii care formeaza aceasta pleiada de asa zisi psihologi specializati in informatii in fata adevaratelor firme de recrutare care incet dar sigur s-au instalat deja aproape de noi...Si e bine asa. Ma intreb cand vor descoperii adevaratele workflowuri, identitatea de roluri si modelarea de persoane si mai ales evaluarea valorilor si nu a teoriilor la care nu au acces din pricina necunoasterii domeniului IT. Cred ca niciodata...

 

 

 

 

 

"Vei fi intotdeauna un visator Merlin!" - regina Mab

"Te vom uita regina Mab." - Merlin

 

Atunci cand un visator se duce, pleaca, imbatraneste si sta alaturi de Nimue intr-un loc izolat, ramane in urma amintirea lui si a visului sau implinit vazut sau nevazut. Urma lui Excalibur in stanca inca se mai poate simti si Camelot traieste nevazut inaintea unui lac nevazut dintr-un tinut nevazut. Esentiale raman numai acele povesti lungi si frumoase, acea trecere a legendei in nemurire si o neasteptata dorinta de a gasi Sfantul Graal.

Iata de ce nu ne este rusine de visuri si de visurile lor.

La ceas de odihna cumpatata si cantarire de impliniri si neimpliniri de lancelotisme si frikisme am sprijinit o nevazuta piatra cu coltul inimii nostre si am inceput a uita mai abitir.

Intr-un albastru voronetian sfant ma sprijin intr-o batranete veninda cu mare bucurie si implinire de Camelot lasat in urma, de Camelot nevazut zidit in sufletele si spusele si nespusele cuvinte ale celor mai dragi dintre cei ce sunt. Nu am trait degeaba si cuvintele ce vin imi descopera ce frumos este Camelotul acesta nevazut...

 

"Camelot este locul sfant al dreptatii, pacii si caritatii" - regele Arthur (cand inca nu era rege)

 

La multi ani Alinuta Bulinuta mea printesa si a de 8 anisori implinire!!! Domnul sa-mi dea putere sa te ajut sa fii cea mai mare artista a lumii...

 

 

 

 

Ieri am ajuns dupa mai bine de un an ocupat de idei, visuri, impliniri si dezamagiri, intinse inapoi iata, sa ajung la noul sediu al directiei pentru pensii din urbea nasterii mele. Dupa un drum de trei ore cu un tren modern si cu difuzoarele mustind a manele care de care mai duioasa si de inima albastra, dupa o schimbare de tren teoretica incatusata in fapt intr-o pauza de 8 minute in Teius (am trait prima experienta de acest gen iata la aproape 40 de ani) am ajuns in urbea copilariei si tineretii mele. Ca peste tot in orientarea puterii curente, borduri noi, colorate si inclinate pe alocuri si eforturi orientate spre infrastructura cu "banii dumneavoastra". Oraselul inimii mele s-a extins teribil in ambele directii. Asemenea si noul sediu al institutiei batranetilor mele este innoita si cu iz de nou. Desi parca tristetea ma incearca de luuunga perioada de mutare ce m-a tinut departe de platile regulate ce se cereau. O multime de ghisee, si o monstruzime de persoane care de care mai tensionate de pauza luuuunga de care mentionam, pauza ce i-a adus si pe altii direct la penalizari pentru intarzierea platilor...In timp mai scurt de cateva ore am ajuns la respectivul capat de lume in care o distinsa doamna, dupa mustruluiala si filosofia cotidiana mi-aaruncat in pripa suma cu pricina, si ea aproximativa caci, citez: "Nu stau acum sa calculez mai precis ca nu vedeti ce coada este aici!?"...Fara sa o irit si mai tare - ma gandeam la cei care la fel de asudati si tristi stateau in spatele meu - am iesit si m-am bucurat de soarele de primavara ce scalda intr-o mangaiere divina totul. Am discutat asa cum de ani buni nu am avut timp cu mama mea. Parca am reusit sa-mi intalnesc mama aflata undeva la miiiiii de kilometri si nu la o aruncatura de bat de mine. S-a mai linistit si ea si s-a mai dumirit despre multe altele si mai ales despre mine.

Pe drumul catre casa, de asta data intr-un tren personal clasic, in contrastanta evident de reala cu cel de cu dimineata ce facea reclama la Orientul Expres de la inceputul secolului trecut, am avut sansa unei discutii despre Dumnezeu. Dupa ce am auzit intre Aiud si Unirea Halta (unde inima mea a tresarit asa ca intr-un pumn nevazut de lacrimi direct din miezul inimii a de Dariuta sufletului meu) discutia unor oameni saraci, simplii dar hatri si deschisi la glume si ironii subtiri pe tema saraciei, am retrait sentimentul acela de mult uitat al monotoniei vietii catre curgerea ei inexorabila de acasa si mai ales catre acasa. Si iar luuunga a fost ganduirea sufletirea catre Dariuta si agitatele mele secunde de trecut. Tarziu in noapte in statia de autobus o femeie fosta frumoasa si fosta sanatoasa canta cantece deochiate si dansa inaintea tuturor calatorilor asteptand. Si daca am stii ca mai avem doar putin de trait cati dintre noi am putea sa iesim la lume sa cantam si sa facem zambetele sa vina? Cred ca oamenii puternici au acest gest de nebunie inaintea greutatilor din viata si a nedefinirii de drumuri inainte.

Si iar, vorbele frumoase mi-au incalzit azi pe amiaza inima. Prin oameni buni Bunul Dumnezeu iti da semne ca totul este in regula desi, nu-i asa, ce vreme de ceata si ploaie se-arata ... Aseara am teologhisit in semiobscuritatea unui vagon de cand lumea cu un om cu suflet de aur si azi am povestit a de speranta ca in urma nu a fost totul degeaba... A de soare dinadins de credinta, nadejde si dragoste. Si mai presus de toate dragoste.